hans a scris:I-am vazut pe toti oamenii din fotbalul romanesc care au divortat de sotiile lor, pentru simplul motiv ca erau batrane. Nu zbarcite, insa in mod sigur nu aveau funduletzul asa fin ca fufele pentru care le-au parasit prin divort.

Imi e suficient ca motiv pentru a condamna divortul.
Inteleg acum unde bati...totusi oamenii sunt cum sunt...nu le poti cere prea multe. Multi oameni nu stiu practic ce vor, sau alte sisteme de "valori" care de multe ori mai sunt si prea flexibile. Nu doar fotbalistii fac asta, ci multi. Sunt oameni si oameni peste tot, nu merg toti intr-o oala.
Eu nu condamn atat divortul, cat casatoria facuta fara cap. Ca divortul vine ca o consecinta a acesteia. In fond omul nu poate face o alegere pentru o viata, sunt n motive pentru care oamenii nu se mai inteleg, si nu sunt doar motive puerile. Ca se poate face ceva in orice situatie, sunt de-acord, totusi dupa ani de lupta multi se retrag, si in fond nu le poti cere prea mult. Sunt oameni ! Fiecare pe puterea lui. In fond nu trebuie sa le ceri altora mai mult decat pot duce. Degeaba fac ei angajamente pe viata daca nu si le pot respecta.
Solutia ar fi sa nu le mai faca. Sincer, eu cred ca divortul salveaza psihicul in multe cazuri. Ai vazut ca pe vremea bunicilor mei (nu stiu ce varsta ai tu) nimeni nu divorta...(ca divortul era pacat). Stateau amandoi intr-o casa, se dracuiau, se omorau intre ei ziua, noaptea se impacau... De dimineata o luau iarasi de la capat.
Si nu mai spun cati oameni au suferit din cauza acestei idei cum ca divortul e pacat. Asa se suportau reciproc, isi spargeau capetele, varsau frustrarile lor pe copii, nu e de mirare ca mentalitatea adultului de rand din Romania e cum e si ca suntem o natie de nevrozati... De ce ar fi mai bine asa ? Nici casatorii superficiale si 2-3 ani nu sunt bune, dar asta e omul. Trebuie sa incerce pana se maturizeaza. Nici nu poate sta in lant toata existenta lui. Trebuie sa si cada de cateva ori, pana invata sa mearga. Daca sta mereu in carut, nu mai invata deloc.
Cel mai bine e sa traiasca omul neconstrans de idei, care in fond sunt idei si atat. Daca mie unul nu-mi place ceva, nu o fac. Dar nu am aceleasi pretentii la ceilalti. Stiu ca ei privesc altfel.