Început de nightwish, Dum 20 mai 2007 · 28 răspunsuri · 14.596 vizualizări
Bydy a scris:
S ce trebuia sa faca ? sa nu isi faca o iubita ca sa nu te simti tradata?
... nu era vb despre asta ... dar nu e moral, nu e amicala chestia ... cat mi-e bine nu te bag in seama, cand mi-e rau te bag in seama ... asta e amicitie? daca ea ar avea nevoie de ajutor, de un sfat, de o sustinere morala, de o sfatuire si o conversatie cu el, ca si amic? ... el nu este ... daca daca el are nevoie de asa ceva ea sa fie diponibila ... :rot: ce amici ...
prietenia, de orice tip se bazeaza pe respect, comunicare si incredere...si nu in ultimul rand acceptarea diferentelor dintre noi...
este bine in orice fel de prietenie sa ascultam sfaturile, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le si aplicam...avem capacitatea de a discerne, deci toate acestea trebuie trecute prin filtrul propriei noastre cunoasteri, constiinte...
de imoralitate nu mai vorbesc...unele sentimente sau porniri animalice pot fi refulate...
adevaratii prieteni nu se tradeaza niciodata...ci incearca sa se inteleaga...pentru asta e nevoie de maturitate si de compromis...nu suntem la fel...tocmai asta confera unicitatea persoanei
ubicuitate a scris:prietenia, de orice tip se bazeaza pe respect, comunicare si incredere...si nu in ultimul rand acceptarea diferentelor dintre noi...este bine in orice fel de prietenie sa ascultam sfaturile, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le si aplicam...avem capacitatea de a discerne, deci toate acestea trebuie trecute prin filtrul propriei noastre cunoasteri, constiinte...
de imoralitate nu mai vorbesc...unele sentimente sau porniri animalice pot fi refulate...
adevaratii prieteni nu se tradeaza niciodata...ci incearca sa se inteleaga...pentru asta e nevoie de maturitate si de compromis...nu suntem la fel...tocmai asta confera unicitatea persoanei
asta e adevarat...invatati si voi...
Salut sunt noua pe aici si as vrea sa ma ajutati dak se poate.
Acum un an miam facut o prietena foarte buna.Neam inteles super aproape un an nu ne certam,ci ne spuneam k avem pareri diferite si e normal asa.Credeam k am gasit in sfarsit prietenia adevarata dar intro zi mia trimis un bilet in care scria k sa plictisit de mine k o enerveaza pesonalitatea mea si k nu vrea sa mai vorbeask vreodata cu mine.Am suferit enorm de mult si am plans nopti intregi deoarece nu stiam cu ce am gresit.Ma ignora total.Incetul cu incetul am redevenit cele mai bune prietene din nou.Azi mia spus k o copii si k nu mai vrea sa fie prietena mea.Eu stiu k nu am copiato niciodata poate doar din nestire.Iar sufar si ma intreb ce e in neregula cu mine.Fata de ceilalti prieteni cu ea ma inteleg cel mai bine deoarece am putea vorbi despe orce si o consider k sora mea.Ce sa fac ?????Sa incer sa fiu iar prietena cu ea deoarece tin extrem de mult la ea????Va rog datimi sfaturi
cati ani ai????????
poate e o cauza....stadiul de formare
In genere cei mai buni prieteni pot fi usor inlocuiti imediat ce apare ceva mai bun..
Prieteniile astea "foarte bune" se bazeaza pe interes,fie el si inconstient ... ego-ul isi face simtita substanta
si iar ajungem la neconditionare ...
Eu am o prietena FOARTE buna de 13 ani.Ne intelegem perfect si sarim una pentru alta la nevoie cu toate ca in ultimul timp nu prea ne-am vazut noi ca ea are de dat cateva examene,e prima persoana la care ma gandesc cand am o problema sau cand pur si simplu vreau sa ma simt bine Iar daca ea are nevoie de mine vreodata pot sa las totul pentru a o ajuta.
Pey am 14 ani si eram/suntem prietene de la 13 ani si ea avea 12 knd am inceput prietenia era inainte de vaknta de iarna.Unde ai mai vazut poveestea asta k yos noua p site mai precis de aseara 
Eu nu prea sunt de acord cu afirmatiile de acest gen, cum ar fi, vezi Doamne, orice relatie, fie ea de amicitie sau mai profunda se bazeaza pe interes si la un moment dat se va surpa... Nu-nseamna ca n-am avut experiente neplacute, dar asta tocmai pentru ca am preferat intotdeauna sa fiu sincera, din respect fata de ceilalti si pentru a fi impacata cu mine. Asta e "pasul" greu de trecut pentru toti, sinceritatea fata de noi insine, recunoasterea greselilor si temerilor proprii. De aici va urma si sinceritatea in fata celorlalti. Refuz sa cred ca nu suntem capabili de prietenii adevarate.