Ametist a scris:Ma gandesc acum la motivele femeilor de a plange: de fericire, de emotie, de draci si nervi, de tristete, suferinta, nostalgie. :D
Imi aduc aminte de o intamplare tampitica. Eram extrem de suparata- foarte suparata (mi se intampla rar asta). Una dintre prietenele mele apropiate ma suna sa ma intrebe ce se intampla, daca sunt bine (eu eram tare pe pozitii. Luptatoarea), si imi spune, ca sa ma mai inveseleasca, ca cealalalta prietena foarte buna vine la mine incognito si ca o sa-mi aduca un buchet frumos de liliac. In momentul ala, s-a dus naibii si rezistenta mea, si platosa, si toate, si am inceput asa sa smiorcai dupa ce am inchis telefonul. Nu din cauza supararii mele, ci pentru ca mi s-a parut un gest atat de frumos din partea acelei prietene, si mi-am dat seama ce bine este, ce reconfortant este sa ai in jurul tau oameni care tin la tine si care incearca sa iti faca viata mai frumoasa, atunci cand totul se naruie in jurul tau, si isi rup din timp sa ti-l daruiasca tie.
da, esti fericita ca ai prieteni aproape de tine :)
on topic: Plang adesea de nervi :)
Si trebuie sa recunosc ca de multe ori, in dragoste, am rezolvat unele pb cu lacrimile, l'am facut atent, ca altfel nu ma asculta :D