Recomandă o carte!

Amarena a scris:

Nici nu știu cum să te calific. 

O să tac, că e mai elegant. Te comentezi singur.

Vai, câtă eleganță! Nu mai spune! În schimb ești gata să taxezi cu malițiozitate ori de câte ori bat eu greșit , din grabă, în tastatură. 

Poate ar trebui ca în primul rând să te califici pe tine însăți.

Jocul cu mărgele de sticlă (Das Glasperlenspiel, în germană), scrisă de Hermann Hesse.

Recomand pentru Amarena și nu numai.

O carte grea, însă sunt sigur că Amarena se va descurca în cele din urmă.

Am înțeles din prima că "ai greșit", nu e nevoie să repeți.

Ce ți-a plăcut la cartea lui Hesse, de ce o recomanzi?

Amarena a scris:

De acord, am sesizat toate aspectele, dar tot contextul, vremurile, nedreptatea, ce au trăit și încă trăiesc unii - deportări în Siberia încă există - mi-au dat așa, o stare.

Da, frumos subliniat "ce au trăit și încă trăiesc unii". Mereu s-au întamplat asemenea orori și nu cred că vor înceta vreodată. Eu ador armonia, dar sunt conștientă că omenirea nu va ajunge în vecii vecilor la așa ceva, cred că alunecăm spre autodistrugere, mai degrabă. Asemenea cărți ar trebui să fie moralizatoare, dar reușesc prea puțin sa aibă ecou. Și el nu durează și nici nu îi atinge pe cei care hotărăsc soarta lumii. Pe o temă asemănătoare e scrisă și Călătoria Cilkai, un fel de continuare a celebrei cărți a autoarei cărții Tatuatorul de la Auschwitz. 

Amarena a scris:

Am înțeles din prima că "ai greșit", nu e nevoie să repeți.

Oh! Încă o observație malițioasă, bre Amaro! Vai, cât de cristal ești tu în telegramele tale și cât de multă înțelepciune încape în chestia matale! 

Amarena a scris:

Ce ți-a plăcut la cartea lui Hesse, de ce o recomanzi?

Wow! Asta cumva se vrea a fi o întrebare capcană, potrivit minții tale, așa-i?

Măi draghe,

Hermann Hesse, care s-a stabilit în Elveția poate și datorită faptului că a fost incompatibil cu regimul nazist aflat în ascensiune, a mai scris și Lupul de stepă, Narcis și Goldmund, Peter Camenzind și altele. 

De ce mi-a plăcut Jocul cu mărgele de sticlă? Eh, aici e mult de spus. Eram prin liceu când am citit cartea asta și pe vremea aceea nu exista net - cultura ne-o făceam exclusiv din cărți cumpărate de noi, împrumutate de la alții sau de la biblioteci. În fine. Am ajuns la Hermann Hesse și din curiozitate cât și datorită faptului că voiam să văd și altceva în afară de clasicii ruși, francezi și chiar germani - bine, dintre nemți îl citisem pe Thomas Mann. Surpriza mea a fost că la Hesse am văzut și altceva. În Jocul cu mărgele de sticlă am rămas pur și simplu fascinat de faptul că, într-un viitor, mă rog, cândva, ar fi posibil să trăim într-o comunitate cumva izolată de restul lumii în care să perfecționăm un „joc”, care joc să fie o sinteză între toate domeniile cunoașterii, respectiv: matematică, literatură, fizică, istorie, filosofie, muzică etc. Plus de asta, aș zice că Hesse mi-a dat cumva și imboldul de a încerca să înțeleg ce e și cum în cultura orientală. 

Fiero a scris:

 Pe o temă asemănătoare e scrisă și Călătoria Cilkai, un fel de continuare a celebrei cărți a autoarei cărții Tatuatorul de la Auschwitz. 

Da, le am pe ambele, le-am citit.

Fiero a scris:

Zuleiha deschide ochii. De ce sa arunci banii aiurea pe psihologi? Și nici de vreun bărbat pe care să te sprijini nu ai nevoie, găsești totul în tine, tu nu te lepezi de tine la greu, tu trebuie să-ți fii propriul sprijin. Și învață să cultivi relații cu oameni de calitate, oameni care să-ți încălzească sufletul. :)

https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/zuleiha-deschide-ochii

Multumeeesc . Bine, ma apuc de ea

gargbird a scris:

Defăimarea lui Paganini, de Vinogradov. 

Ok

Amarena a scris:

Regina desculță, Ildefonso Falcones. Și Zuleiha e frumoasă, dar pe mine m-a întristat, nu aș recomanda-o unei persoane deja deprimate. Între astea două, ți-aș recomanda-o pe prima. 

Orice carte e bună, nu doar cele cu femei puternice. 

Dacă vrei ceva hardcore, citește Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood. E despre o femeie puternică.:)

Multumeeesc!

Stu' a scris:

Eu iti recomand orice carte de Isabel Allende. Isi scrie printre randuri cele mai profunde intimitati.

Si eu, de eram un Casanova, m-as fi lasat de meserie pentru a savura minim zece vieti cu ea.

Da' poti incepe cu ''The soul of a woman''. Neaparat sa citesti si Casa Spiritelor.

Pfuai,mi s-a facut dor de ea...

Multuumesc! Am decis sa incep cu Zuleiha si apoi  cred ca ma apuc de Regina Desculta. Si apoi de Isabel cred