Tatal meu s-a stins...

candy13 a scris:

draga candy13

iti fac o marturisire

m-ai impresionat intr-un mod deosebit

mi-am amintit de tatal meu al carui final a fost similar, parca destin pereche

zbuciunul tau actual te va linisti cand furia, neputinta in fata sortii sa va atenua, cand sufletul tau curat va straluci iar

din pacate, finalul existentei noastre nu e tocmai usor de suportat, atat de cel in cauza cat si de cei apropiati

poarta-i mereu un gand pios si lauda-te cu amintirea lui ca s-a luptat cu viata pana la cap, cu demnitate

si daca imi permiti vars alaturi tie o lacrima spre usurarea inimii tale greu incercata

acum suferi dar sunt convins ca vei reinvata sa te bucuri la timpul potrivit

...un anonim duios, puiu

candy13 a scris:

Dumnezeu sa il odihneasca!Toti trebuie sa ne ducem!Tu nu esti vinovata!Tot ce mai poti face acum este sa terogi pentru el si sa luminezi viata celor din jurul tau.

Anya2007 a scris:

Jurăm

harald a scris:

O zi bună şi ţie. Dacă vechii greci nu aveau tomografe,

Citesc si totusi nu imi vine sa cred ca se poate ajunge pana aici.Nu am mai intrat de mult pe forum,dar va spun ca sotul meu sufera DE ACEEASI BOALA[CIROZA HEPATICA] dar autoimuna.Zilele trecute l-am externat de la fundeni cu citeva diacnostice in plus.In primul rind l-am dus cu melena, care s-a dovedit a fi pina la urma de la plamini,fiind afectat plaminul stang.Pe linga asta,a facut un diabet zaharat tip 2,noduli tiroidieni,litiaza renala,insuficienta venoasa, iar pe ultima iesire mai au adaugat o ciroza biliara primara,toate acestea fiind in contestul bolii autoimune.I s-a scos predinsonul,pentru ca i s-a umplut tot corpul de vergeturi,iar ursofalkul a ajuns la 8 pastile pe zi.Pe corp nu mai zic, ca face o exema foarte urata,pe care o ungem in fiecare zi.Are varice esofagiene gr.1 si frecvente singerari nazale,se umfla de nu se mai poate incalta cu nimic.Eu in cazul asta nu stiu ce sa mai fac si sa mai zic.Il duc la spital in stare critica,iar acolo mi se spune ca e bine,ca isi revine f. repede,iar in 2-3 zile il iau acasa, ca sa il duc iar la maxim 2 saptamini.Pe linga asta are un hepatocarcinom, care am sa va roc sa imi explice cineva ce inseamna de fapt.Ma uit la biletul de iesire si imi dau seama ca e f. grav, dar uitindu-ma la el cata pofta de viata are, rade, glumeste,e binedispus,incep sa ma indoiesc de ceea ce scriescrie in foi.Sant intr-o deruta totala mai ales ca doctorul imi spune ca nu e asa grav cum imi inchipui eu.Oare sa ma minta el, sau aberez eu?Va rog sa ma credeti ca nu stiu ce sa mai zic,va scriu acum, poate totusi ma lamureste si pe mine cineva ce este cu ciroza asta autoimuna

....de o saptamina indur cel mai mare supliciu al vietii mele: despartirea de mama mea. Dupa 2 ani de zbatere, de spitalizari interminabile, de agonie si extaz, de intrebari fara raspunsuri... Dzeu a dat verdictul final: sa mi-o ia pe mama. Reusisem, prin efortul admirabil al unor oameni minunati precum dr. curanta a mamei, dr. de familie si alti oameni de bine, sa cream un echilibru de care ne bucuram zi de zi. Am incercat in ultimii 2 ani de zile sa-i fac viata mamei o permanenta sarbatoare. Stiam ca implacabilul destin isi va spune cuvantul in cele din urma; in fiecare zi ma prabuseam de durere stiind diagnosticul si consecintele, in fiecare zi ma rugam la Dzeu sa mi-o mai lase inca o zi, cautam pe internet solutii, faceam drumuri la clinici, cautam alternative medicale, imi faceam sperante desarte... Si a venit si ziua aceea in care mama mea nu a mai vrut sa lupte cu boala....si m-a lasat singura! Probabil ca acum, acolo sus, s-a intalnit cu tatal meu si este mult mai fericita decat langa mine.

...cei care inca mai aveti parinti: sa-i iubiti, sa-i venerati si sa-i pretuiti in fiece moment al vietii!

Clara

Condoleante!

Va veni si perioada in care te vei regenera , vei invata sa traiesti fara ea ...Poate suna crunt dar vei vedea ca vei reusi sa mergi mai departe ... Omult este astfel construit incat se poate regenera si uita ...

Condoleante si sa dea Bunul Dumnezeu sa te vindeci prin uitare si prin acceptare .

condoleante

De zece ani am ramas si fara mama asa ca inteleg prin ce treci.

Sfatul pe care l-ai dat mai sus il dau si eu tuturor mereu.

Acesta cred ca este unul din cele mai dureroase chiestii ce se pot intampla in viata...imi pare rau condoleante

Si nu uita ca trebuie sa iti faci curaj, pentru ca odata si odata toti mergem sus