Început de Knut, Dum 13 mai 2007 · 21 răspunsuri · 7.767 vizualizări · închis
Mmaja a scris:nlp de la programarea neuro lingvistica. de obicei sunt cei care se ocupa cu terapia "scurta" si stiu cazuri vindecate, de la legastenie pana la depresii. sunt si foarte multi psihologi care fac asta, depinde si in ce oras sunteti. si coach pentru ca ei nu-si spun "terapeuti" sau alte cuvinte pompoase.
OK, thanks, o sa ma interesez.
bafta multa! 
Knut a scris:Prietenul meu are un frate in varsta de 30 ani, sa-i zicem Paul. Dupa ce Paul a terminat liceul, a ramas acasa. Nu a mai facut scoala si nici nu a lucrat. Niciodata nu a lucrat nimic!! Acum 5 ani s-a inscris la facultate, anul trecut trebuia sa dea licenta, dar nu a vrut, nu stiu din ce motiv. Parintii sunt divortati -el locuieste cu tatal sau si cu prietena acestuia inca de la varsta de 9 ani. Nu are absolut nici un prieten, nu iese din casa cu saptamanile si cat e ziua de lunga sta in fata televizorului, mananca sau doarme. Am incercat sa il scoatem din casa, dar e foarte greu. Pe prietenul meu (fratele sau mai mic) nu il asculta, doar cand il rog eu sa vina cu noi pe afara mai iese. Dar si atunci am impresia ca o face doar ca sa nu ma refuze.E un tip destept, a luat bursa la facultate si ii place mult domeniul pe care l-a studiat. De asemenea citeste mult (si carti, dar mai ales materiale de pe internet) si e interesat de multe lucruri care se intampla in lume. Pot discuta aproape orice cu el. Tot timpul rade si e aparent vesel si bine dispus. In rarele ocazii cand reusim sa-l scoatem din casa, socializeaza cu ceilalti si se implica in toate activitatile. Doar ca asta se intampla cam o data la 2 luni.
Din spusele prietenului meu, Paul a auzit foarte des inca de mic de la tatal sau amenintarea: "Atunci cand eu o sa mor, o sa mori si tu de foame si o sa ajungi pe strada, pentru ca nu esti in stare de nimic!" Iar restul lumii il bate tot timpul la cap sa-si dea ultimele examene si licenta, si sa se angajeze, ca are totusi 30 de ani.....
Cateodata, zile la rand, e suparat si nu vorbeste, manifesta chiar agresivitate verbala la adresa parintilor. Mai pleaca singur prin paduri, se plimba, citeste.
Care poate fi motivul acestui comportament si al izolarii sale si cum il putem ajuta? Parintii l-au dus pe la medici cand era mai mic, dar fara rezultate. Iar acum nici nu vrea sa auda de asa ceva. Eu nu-mi permit sa discut asa ceva cu el, mi -e frica de reactia lui si mi-e frica sa nu aiba impresia ca ii tradez cumva increderea.
PS: Imi cer scuze pentru incoerenta mesajului, dar se pare ca azi nu-mi iese nimic :(
Astept raspunsuri, sugestii, idei, intrebari..
Thanks!
Parerea mea e ca are o problema de maturizare, de asumare de responsabilitati...nu are iubita, nu vrea sa isi gateasca singur, sa munceasca..o importanta mare o au si ai lui in chestia asta, pb consta in modul in care l-au crescut si nu l-au determinat sa fie independent si nu i-au insuflat incredere in el..iti spun chestia asta deoarece si eu am trecut printr-o chestie asemanatoare si inca ma lupt cu asta...imi cauzeaza anxietate..nu stiu de ce, dar pt anumiti oameni maturitatea vine mai tarziu si e o chestie mai greu de acceptat..parerea mea e ca nu tb stresat si tb sa le faca pe toate treptat..in primul rand sa iasa in lume!!! S-ar putea sa aiba si un fel de fobie sociala...insa tb incurajat sa se vada si cu alti oameni in afara de voi2! pe urma sa isi dea licenta si sa isi ia ceva part-time 3-4h (lucru la domiciuliu pt incepugt, tehnoredactare etc)...omu asta tb incurajat sa se descurce singur si sa nu ii fie frica de asta, sa constientizeze si ca el e in stare sa le faca si ca la un mom dat daca va tb sa le face deoarece asta e legea firii !!
Iti spun nu ca e greu...e ff greu, dar cu multa rabdare si increde pana la urma reusesti!
anmarr a scris:Parerea mea e ca are o problema de maturizare, de asumare de responsabilitati...nu are iubita, nu vrea sa isi gateasca singur, sa munceasca..o importanta mare o au si ai lui in chestia asta, pb consta in modul in care l-au crescut si nu l-au determinat sa fie independent si nu i-au insuflat incredere in el..iti spun chestia asta deoarece si eu am trecut printr-o chestie asemanatoare si inca ma lupt cu asta...imi cauzeaza anxietate..nu stiu de ce, dar pt anumiti oameni maturitatea vine mai tarziu si e o chestie mai greu de acceptat..parerea mea e ca nu tb stresat si tb sa le faca pe toate treptat..in primul rand sa iasa in lume!!! S-ar putea sa aiba si un fel de fobie sociala...insa tb incurajat sa se vada si cu alti oameni in afara de voi2! pe urma sa isi dea licenta si sa isi ia ceva part-time 3-4h (lucru la domiciuliu pt incepugt, tehnoredactare etc)...omu asta tb incurajat sa se descurce singur si sa nu ii fie frica de asta, sa constientizeze si ca el e in stare sa le faca si ca la un mom dat daca va tb sa le face deoarece asta e legea firii !!Iti spun nu ca e greu...e ff greu, dar cu multa rabdare si increde pana la urma reusesti!
Multumesc de sfaturi, dar e foarte greu sa-l determinam sa iasa in lume, sa-si termine scoala.
I-a zis bunicii zilele trecute ceva ce ne-a socat (si a zis-o cu zambetul pe buze): Ca el si-a ratat viata, si din acest motiv viata pt el s-a incheiat..
Tulburarea schizoida a personalitatii
Sunt persoane introvertite, distante, inchise, nesociabile. De obicei li se pune eticheta ca nu stiu pe ce lume traiesc, sau sunt rupti de realitate, sunt indiferenti fata de propriile lor interese. De cele mai multe ori grupul social si viata sociala il perturba, de aceea evita oamenii, aglomerarile. Prefera actiuni solitare sau desfasurate in izolare. Este o persoana neimplicata in cotidian.
Un psiholog cred ca il poate ajuta.
Knut a scris:Multumesc de sfaturi, dar e foarte greu sa-l determinam sa iasa in lume, sa-si termine scoala.I-a zis bunicii zilele trecute ceva ce ne-a socat (si a zis-o cu zambetul pe buze): Ca el si-a ratat viata, si din acest motiv viata pt el s-a incheiat..
Sentimentul asta de ratare crede-ma ca il traiesc si eu in fiecare zi..e ca si cum mi-as fi imaginat ca lumea este alta decat e ea cu adevarat..dar in primul rand tb sa incepi prin a accepta realitatea si adevarul asa cum este el..e o pb de neacceptare aici...pe langa asta el nu vede un scop in viata sa si de asta se comporta in felul asta..poate sa fie si un fel de depresie.
Ceea ce traieste el e o chestiune dificila! Pe el il sperie simplitatea lucrurilor..tb insa AJUTAT! Mai are sanse sa isi construiasca o viata normala!!! E inca tanar..oricand poate sa isi termine scoala si sa isi ia ceva part-time..la cati oameni pleaca afara mereu o sa fie nevoie de mana de lucru ...va tb TREPTAT insa sa isi asume responsab si incurajat in acest sens, nu STRESAT!
Veti mai auzi probabil marturisiri socante pt un om normal, insa sunt doar niste cuvinte si nu tb sa sperie...
Nu mi-ai spus..baiatul asta petrece mult timp pe Internet? Are prieteni virtuali cu care sta de vorba?
anmarr a scris:Sentimentul asta de ratare crede-ma ca il traiesc si eu in fiecare zi..e ca si cum mi-as fi imaginat ca lumea este alta decat e ea cu adevarat..dar in primul rand tb sa incepi prin a accepta realitatea si adevarul asa cum este el..e o pb de neacceptare aici...pe langa asta el nu vede un scop in viata sa si de asta se comporta in felul asta..poate sa fie si un fel de depresie.Ceea ce traieste el e o chestiune dificila! Pe el il sperie simplitatea lucrurilor..tb insa AJUTAT! Mai are sanse sa isi construiasca o viata normala!!! E inca tanar..oricand poate sa isi termine scoala si sa isi ia ceva part-time..la cati oameni pleaca afara mereu o sa fie nevoie de mana de lucru ...va tb TREPTAT insa sa isi asume responsab si incurajat in acest sens, nu STRESAT!
Veti mai auzi probabil marturisiri socante pt un om normal, insa sunt doar niste cuvinte si nu tb sa sperie...
Nu mi-ai spus..baiatul asta petrece mult timp pe Internet? Are prieteni virtuali cu care sta de vorba?
Intr-adevar, e inca tanar si ar putea avea o viata normala. E asa pacat..
Pe internet sta doar o zi pe saptamana, in medie, si atunci isi descarca, copiaza si listeaza tot felul de chestii care il intereseaza, dar nu vorbeste cu nimeni. Dupa cum spuneam la inceput, nu are niciun prieten in afara de fratele sau si de mine, nu are nici macar vreo adresa de email sau vreun cont pe messenger....Zice ca n-are nevoie, ca n-are cu cine vorbi. Zilele astea trebuia sa-l sun, sa iesim la o plimbare cu bicicletele, dar n-am putut. Sunt si eu intr-o stare mai proasta, si cred ca n-ar fi bine. Si eu, ca si tine, simt ca ar fi trebuit sa fac altceva in viata, ca altceva mi-e sortit, ceva mai mare, mai important..... 
Knut a scris:Intr-adevar, e inca tanar si ar putea avea o viata normala. E asa pacat..Pe internet sta doar o zi pe saptamana, in medie, si atunci isi descarca, copiaza si listeaza tot felul de chestii care il intereseaza, dar nu vorbeste cu nimeni. Dupa cum spuneam la inceput, nu are niciun prieten in afara de fratele sau si de mine, nu are nici macar vreo adresa de email sau vreun cont pe messenger....Zice ca n-are nevoie, ca n-are cu cine vorbi. Zilele astea trebuia sa-l sun, sa iesim la o plimbare cu bicicletele, dar n-am putut. Sunt si eu intr-o stare mai proasta, si cred ca n-ar fi bine. Si eu, ca si tine, simt ca ar fi trebuit sa fac altceva in viata, ca altceva mi-e sortit, ceva mai mare, mai important..... :)
Cea mai buna solutie in cazul lui este sa apeleze la un psiholog, care ar putea sa il ajute sa se descopere ..cam asta ar tb sa ii spuneti ca sa-l motivati, fdca nu stiu dc altfel va accepta aceasta idee!
NU stiu daca amicul "ironic" are dreptate fdca nu's de specialitate.. dar un fel de fobie sociala sigur prezinta..
Tb sa inteleaga ca e usor sa ramai in ac stare 'comoda' si ca e f grea schimbarea..insa tb sa se ambitioneze nitel..doar lupta pt el!!...fratele lui va tb sa poarte o discutie cu el si pe un ton :P f prietenos! va tb sa-i explice cum stau lucrurile si sa ii indice sa apeleze la un psiholog! succes! 
anmarr a scris:Cea mai buna solutie in cazul lui este sa apeleze la un psiholog, care ar putea sa il ajute sa se descopere ..cam asta ar tb sa ii spuneti ca sa-l motivati, fdca nu stiu dc altfel va accepta aceasta idee!NU stiu daca amicul "ironic" are dreptate fdca nu's de specialitate.. dar un fel de fobie sociala sigur prezinta..
Tb sa inteleaga ca e usor sa ramai in ac stare 'comoda' si ca e f grea schimbarea..insa tb sa se ambitioneze nitel..doar lupta pt el!!...fratele lui va tb sa poarte o discutie cu el si pe un ton :( :) f prietenos! va tb sa-i explice cum stau lucrurile si sa ii indice sa apeleze la un psiholog! succes!
Iar tu draga mea va tb sa lupti cu tine si sa incerci sa intelegi de unde apare acest sentiment de nemultumire..deoarece poate sa fie real cat si ireal..daca e real, cauza e f adanca...dc nu o gasesti, ignori ca altceva nu prea ai ce face! La un moment dat se va duce :P
Problema este destul de serioasa si nu are nicio legatura cu maturizarea. Daca nu puteti sa il faceti sa socializeze mai mult credeti ca ati putea sa il convingeti sa mearga la psiholog? Not a chance imho. Tu ai spus ca este inteligent, doar ca e introvertit, ma mir ca nimeni nu a pomenit de autism (slab). Sa-i "bagati pe gat" o fata ar putea fi fatal in sensul in care e posibil sa il traumatizeze mai mult (inchipuie-ti ca dupa un timp ar suferi o deceptie). Cred ca pentru familia sa are un soi de repulsie deci ei sunt exclusi din ecuatie. Daca pentru tine are o simpatie, ai putea sa il ajuti dar trebuie sa fii precauta si rabdatoare.
Toata lumea face poze...Cand ne asezam in fata camerei foto ne asezam 'cum ne vine'....
Nu am cunostinte in psihologie si de asta as vrea sa imi spuna cineva despre ce am scris ma sus...
Dau si un exemplu....cand faci o poza....ce ar puteam insemna daca cineva tine ochi intr-o anumita directia....
Am mai auzit si o chestie de genul:Ca atunci cand minti in fata o persoana tii ochi intr-o anumita parte...
Vreau sa stiu mai multe despre lucruri de genul asta...
Multumesc:)