> > Privirea mi s-a strivit de geam. Timpul a incremenit intr-o bataie de
> > inima. E un soare lenes, ce clipeste rar si a pacaleala. Trec oameni,
> > pestriti , pe alee. Ii privesc. Imi sunt straini. Oare ei cine sunt?
> Oare EU
> > cine sunt? Credeam ca am scapat de intrebarile astea o data cu liceul.
> Inca
> > o gloata. Adevarul e ... ca nu-mi pasa cine sunt, unde merg, ce fac...
> > Huruitul unui tramvai anunta apropierea altor zeci de oameni, aflati in
> > raport de indiferenta si singuratate colectiva. Si ei imi sunt straini.
> O
> > astfel de raza imi atinge retina... Ar trebui sa-i iubesc ca pe mine
> > insumi... Iubire? Ce-i mult e mult! Uite-l si pe micul cersetor soios,
> ce ne
> > aminteste zilnic, pe tramvai, rugaciunea "Tatal Nostru", impreunandu- si
> > evlavios mainile murdare si cu scrum de tigara sub unghii. Nenea cu
> servieta
> > ce coboara din Mercedesul gri pare de treaba. Pe el l-as putea iubi.
> > Obosita de atatea imagini, privirea mi se odihneste pe trandafirii
> ofiliti
> > din vaza; lumea le seamana: e un urias amalgam de petale si de spini.
> > Totusi, de mii de ani, asa ne-o construim noi in fiecare zi. Nu ne-a
> placut
> > lumea lui Dumnezeu si ne-am construit noi alta cu o arhitectura proprie.
> > Mesteri inchipuiti, am inceput sa zidim: o caramida de scrum, una de
> paie,
> > una de praf, una de moloz. Impresionant edificiu! Sfidator Babel! Doar
> ca ,
> > vazandu-ne fiecare de caramida noastra, ne-am uitat limba; astfel incat
> ne
> > certam poliglot, ne injuram din priviri si pornim fiecare spre
> continentul
> > nostru, cu scrum, praf, noroi pe maini si in suflete. De atunci se
> > construiesc la nesfarsit ziduri si, rar de tot, poduri. Dincolo de
> geamurile
> > fumurii ale existentei noastre nu se intampla nimic important. Florile
> > noastre sunt de gheata, de mucegai sau cu spini. Bunii samariteni sunt o
> > specie pe cale de disparitie. Durerea altuia nu ne mai spune nimic.
> Valorile
> > noastre sunt fie
> > distorsionate, fie relative. Exista iubire absoluta sau ochii care nu se
> > vad se uita? Exista dreptate absoluta sau scopul scuza mijloacele?
> Calitatea
> > ii e asimilata cantitatii; fericirea-zambetulu i; frumusetea-ambalaju lui.
> > Traim obsesia anilor si ne dorim mereu "multi ani", ca si cand Metusala
> ar
> > fi fost cel mai fericit si mai iubit dintre pamanteni. Oare de ce vrem
> sa
> > avem mult din toate si nu ne dorim sa avem bun in tot ce avem?
> > Ne agatam de aparente si de ceea ce izbeste ochiul; asa se face ca
> ignoram
> > printul deghizat in cersetor si ne inchinam cersetorului imbracat in
> haine
> > de print. Ii judecam pe ceilalti dupa ceea ce par, poate pentru ca noi
> am
> > pierdut ceva de tine de esenta noastra. Noua insine ne place sa parem ce
> nu
> > suntem, fie pentru ca nu suntem cu adevarat, fie pentru a ne masca
> > vulnerabilitatea. Latexul e cea mai buna solutie: chiar si pe tine te
> > convinge ca esti ceea ce vrei sa pari. Si, totusi, prea adesea ne sunt
> ochii
> > lentile; zambetele -masti; sufletele-cutii ale Pandorei;
> credinta-fatarnice
> > matanii; pacile--mincinoase tratate; iubirile-- conventii;
> > prieteniile- -preludiul numararii in taina a celor 30 de arginti.
> > Suntem bolnavi. Suferim de iluzia puterii. De ce oare daca aruncam
> bombe,
> > manuim arme si izbim cu pumnii ni se pare ca suntem puternici? De ce
> oare
> > daca implantam microcipuri, jonglam cu supertehnologii si mergem la cate
> un
> > rendez-vous din stea in stea, ne credem genii suverane? De ce oare daca
> > punem piciorul pe luna, ne flatam ca am atins absolutul? De ce oare daca
> > arboram titluri bombastice si de jucam de-a Frankenstein ne credem
> dumnezei?
> > De ce oare?...
> > Pentru ca prea adesea avem impresia ca suntem invincibili si uitam ca
> > puterea nu inseamna forta, ci iubire; ca suntem puternici nu cand
> cucerim,
> > ci cand intindem o mana celui slab; ca suntem bogati nu cand posedam, ci
> > cand stim sa daruim...
> > ...Fereastra imi atrage iar privirile. Vicleanul de timp! Seara se
> > picurase tacut pe pamant. Siluete de necunoscuti se unduiesc pe alee.
> Oare
> > incotro merg? Intr-un sfarsit ma ridic de pe pat si deschid larg
> > intepenita-mi fereastra: spre Dumnezeu... spre mine... spre lume...
> dincolo
> > de imagine... Un puternic parfum de mere coapte imi trezeste simturile.
> Hmm!
> > Nici nu stiam ca e deja toamna...
> >
> > .
> >
> > Autor necunoscut
> > __,_
> >
> > ------------ --------- --------- ---
> > Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
> > Check outnew cars at Yahoo! Autos.
> >
> > [Non-text portions of this message have been removed]
> >
> > ------------ --------- --------- ---
> > Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
> > Check outnew cars at Yahoo! Autos.
> >
> > [Non-text portions of this message have been removed]
> >
> >
> >
>
> --
> "Pentru fiecare inger care zboara prin ceruri exista o expresie divina
> manifestata aici pe pamant.
> Fiecare dintre noi are un sine ceresc de lumina aurie, care doar asteapta
> sa
> fie trezit/a."
> ============ ========= ========
> "de unul singur nici nu poti invinge,
> nici sa te-ntorci la dragoste nu poti..."
> ============ ========= ========
> Iubirea se naste din placerea de a-l privi pe celalalt,se hraneste din
> nevoia de a-l vedea mereu in preajma si se desavarseste prin
> imposibilitatea
> de a trai despartiti!!
> ============ ========= ========
> "Daca nu devenim candele aprinse, degeaba traim! Si candela din ce este
> formata? Dintr-un vas, care este invelisul trupesc, din untdelemn, care
> traduc parintii a fi citirea si meditatia; iar flacara este cea pe care
> insasi Duhul Sfant o aprinde!"
> ============ ========= ========
> "lectiile vin intotdeauna atunci cand esti pregatit, iar daca vei fi atent
> la semne, vei afla mereu ce-ti trebuie pentru pasul urmator" Coelho
de jamous virginia
