Cum recunoastem o iubire conditionata de una neconditionata

iosafat a scris:

De acord.

Totusi influentele sunt ca la biliard, esti lovit de prima bila (parintele), care iti traseaza tot drumul in viata.

Pare relativ, dar totusi in cazurile patologice, e relevant, fiindca un parinte patologic d.p.d.v. psihologic are totdeauna o influenta patologica asupra copilului sau. Mai grava decat cea a unui parinte alcoolic de exemplu.

Nu intotdeauna. Astea sunt numai generalizari. Vrei sa spui ca nu exista exceptii? Cunosc copii batuti, maltratati, violati si asa mai departe. Asta inseamna ca toti trebuie sa ajunga sa violeze si sa comita actele respective la randul lor?

Dimpotriva. Majortitatea, tocmai din cauza faptului ca stiu foarte bine prin ce au trecut, au grija sa nu faca aceleasi greseli; deci in unele cazuri ii ajuta sa devina si mai precauti si sa se cenzureze. Influenta poate fi chiar pozitiva intr-un fel avand in vedere ca devine un fel de instinct pentru ei modul in care se cenzureaza pe sine si se abtin automat.

E drept ca cei mai multi capata un dezgust fata de actele respective, si cu atat mai mult nu vor copia comportamentul.

Sunt putini totusi cei care adopta acelasi comportament ca razbunare. Asta se numeste dupa parerea mea prefacatorie mascata in solutie de rezerva. Ei nu dopta comportamentul pentru ca il considera demn de urmat. De multe ori cand te afli intr-o situatie care te distruge emotional/psihic, si nu ai nicio solutie, nevoai de scapare te face sa adopti solutia care e la indemana - si anume sa inveti sa placi situatia respectiva, fie ca o faci constient sau inconstient. Nu stiu daca asta e un exemplu potrivit, dar eu cand sufar de anumite dureri fizice, ma gandesc instinctiv ca imi provoaca de fapt placere sau ca prezenta lor nu ma deranjeaza. E un fel auto-sugestie instinctiva, poate chiar neintentionata. In momentul in care incep sa cred ca imi place, durerea deja dispare.

Iosafat are dreptate...el insa nu a spus ca, daca un parinte are un anume comportament patologic fata de copil, acel copil va imita 100% acea conduita. Insa el va fi marcat pe viata de acest lucru, si va dezvolta alte tulburari patologice, concordante cu ceea ce a trait, vazut si auzit in copilarie. Este adevarat ca, in anume situatii, unii dintre copii vor cauta, in mod constient sau inconstient, sa evite ceea ce pe ei i-a amprentat, insa marca ramane. Exact cum a spus Iosafat...ca la biliard...traseul lor in viata, gandirea, comportamentul, totul va reflecta ceea ce a trait cu parintii. Am urmarit multe persoane de acest gen...si mereu viata lor a fost trasata si influentata enorm de parintele patologic care i-a crescut. Am chiar o colega, care a crescut pana la 12 ani intr-o familie compusa doar din tata, alcoolic si mare agresor fizic, care in final a violat-o, fapt ce a determinat institutionalizarea ei la acea varsta. A crescut de atunci in caminul de copii abandonati, insa la 18 ani a reusit sa isi gaseasca un job, sa se integreze social, si sa incerce sa nu devina acealasi gunoi social precum parintele ei. Astazi, urmarind-o, ea este aparent mult diferita de tatal ei, insa la o analiza mai atenta , se vede clar ce "mosteniri" a preluat. Desi aparent integrata bine social, este agresiva, mai ales cu barbatii, fata de care a dezvoltat o fobie, are un sistem de valori usor distorsionat...isi cauta mai ales( constient sau inconstient) societatea de mizerie in care a trait, unde incearca , "chipurile" sa solutioneze cazurile( insa fara mare succes, deoarece ea de fapt inca doreste sa isi solutioneze ei problema, etc) Iata cum acestui om, care nu a a editat in proportie de 100% comportamentul parintelui, i-a fost trasat drumul in viata, pornind de la "prima bila de biliard".

Fara a neglija exceptiile (care vor trebuie dovedite ca exceptii ) majoritatea facem ori exact cum au facut parintii nostri ori pe dos decat au facut ei. Copiii alcoolicilor fie devin alcoolici si ei, ori ajung sa urasca bautura si nici nu o gusta. Dupa trauma nu mai gasesti "calea de mijloc".

Corect...eu fac cam 50% cam ce au facut si parintii mei, si 50% pe dos ...nu de alta, dar chestiile alea pe care le fac invers m-au deranjat si pe mine. Ceea ce ma deranjeaza mai mult este faptul ca, dintre lucrurile pe care le fac in aceeasi maniera, unele ma deranjeaza, realizand ca nu sunt chiar ceea ce ar trebui, si imi este f. greu sa ma abtin. Am remarcat ca ma abtin mult pana la un punct, in care nu-mi mai pasa ca gresesc. Ca de exemplu tolerez multe, chiar si comportamente jigitoare, sau de alta natura, pana la un punct, cand devin extrem de agresiva si pentru o greseala minora. Ca sa zicem asa...intai reactionez conform unui script de victima, apoi devin agresor.

Anya2007 a scris:

Iosafat are dreptate...el insa nu a spus ca, daca un parinte are un anume comportament patologic fata de copil, acel copil va imita 100% acea conduita. Insa el va fi marcat pe viata de acest lucru, si va dezvolta alte tulburari patologice, concordante cu ceea ce a trait, vazut si auzit in copilarie. Este adevarat ca, in anume situatii, unii dintre copii vor cauta, in mod constient sau inconstient, sa evite ceea ce pe ei i-a amprentat, insa marca ramane. Exact cum a spus Iosafat...ca la biliard...traseul lor in viata, gandirea, comportamentul, totul va reflecta ceea ce a trait cu parintii. Am urmarit multe persoane de acest gen...si mereu viata lor a fost trasata si influentata enorm de parintele patologic care i-a crescut. Am chiar o colega, care a crescut pana la 12 ani intr-o familie compusa doar din tata, alcoolic si mare agresor fizic, care in final a violat-o, fapt ce a determinat institutionalizarea ei la acea varsta. A crescut de atunci in caminul de copii abandonati, insa la 18 ani a reusit sa isi gaseasca un job, sa se integreze social, si sa incerce sa nu devina acealasi gunoi social precum parintele ei. Astazi, urmarind-o, ea este aparent mult diferita de tatal ei, insa la o analiza mai atenta , se vede clar ce "mosteniri" a preluat. Desi aparent integrata bine social, este agresiva, mai ales cu barbatii, fata de care a dezvoltat o fobie, are un sistem de valori usor distorsionat...isi cauta mai ales( constient sau inconstient) societatea de mizerie in care a trait, unde incearca , "chipurile" sa solutioneze cazurile( insa fara mare succes, deoarece ea de fapt inca doreste sa isi solutioneze ei problema, etc) Iata cum acestui om, care nu a a editat in proportie de 100% comportamentul parintelui, i-a fost trasat drumul in viata, pornind de la "prima bila de biliard".

Da, pentru ca scriptul e format de parintele de sex opus. Si cazurile cand el e definitivat pana la pubertate sunt rare. Cam tot scriptul e format pana in 7-8 ani.

Parintele de acelasi sex doar ne arata cum sa reactionam cu scriptul imprimat de parintele de sex opus.

Cine spune cum ca copiii abuzati din familiile de alcoolici vor avea o viata fericita e un NONSENS.

Sa zicem ca ajung sa aiba un job, sa se realizeze cat de cat social, dar in ce priveste relatia, copii, acolo cu siguranta nu vor reusi.

In orice caz, un copil abuzat de un parinte patologic, nu dezvolta neaparat o patologie identica cu parintele sau, dar sigur va dezvolta una complementara, de tip cheia in broasca potrivita. Sau ca la vasele comunicante.

Un copil abuzat prin batai nu isi va bate neaparat copilul sau, dar f posibil ca il va abuza moral, sau psihic la timpul potrivit, pentru "a se despagubi pe sine" pentru bataile primite.

Fiecare adult abuzat in copilarie intr-un fel, va abuza sigur intr-un anume fel de copilul sau atunci cand el simte ca "a sosit momentul scadentei".

Acum la topic, un parinte abuzat, in mod cert nu va sti sa isi iubeasca copilul sau pentru copil, ci il va iubi pentru el, pentru sine.

A iubi pe cineva pentru tine, inseamna posesie, sau canibalism cu spunea Freud.