fitzroy a scris:Chiar nu vreau sa fiu nici rau, nici pedant, cu atat mai mult cu cat imi plac mesajele tale, dar tu ai... 22 de ani? Pentru ca in acest caz mi se pare un pic curioasa degajarea cu care exemplifici (in cadrul unui sfat...) cu situatii pe care nu le-ai trait personal.
Ma gandesc doar ca daca la 50 de ani ma voi duce la un psiholog de 22 de ani si acesta va incepe sa-mi povesteasca cu familiaritate cum e viata la varsta mea, m-ar trece un fior, si nu unul placut
Scuze de off-topic.
Nu pot sa pretind ca am o experienta pe care nu o am; mi se pare o ipocrizie sa afirm asta- si tocmai de asta am precizat acest aspect, pentru ca postul meu sa fie interpretat cum trebuie.
Cu toate astea, am incercat sa ii fac un tablou mai general asupra a ceea ce se intampla, in speranta ca o viziune putin mai detasata o poate orienta in cautarea raspunsului. Cred ca ce am scris sunt lucruri "de bun simt"- a-ti da seama de anumite lucruri. Suntem aici sa mai dam cu parerea, nu sa implementam legi "universal morale".
Cum am spus, nu pot judeca un om pe care: nu il cunosc, nu ii cunosc in intregime situatia, a carui experienta de viata inca imi este straina (nu sunt casatoria, copii, sot, stuff), dar un gand bun nu ma doare mana sa scriu.
Aici intram in "ce se intampla cand ma duc la psiholog"? Si cred ca nu face subiectul topicului.
Daca vrei sa aflii cum te poate ajuta un psiholog de 22 de ani, care poate nu a trait ce ai trait tu, putem detalia si aspectele astea.
Nu am vrut sa dau impresia ca "as stii" mai bine ce se intampla cu ea, tocmai din cauza asta am dat un raspuns care a cuprins o paleta mai larga de posibilitati, insa, fiind "din afara" pot vedea, poate, mai bine acolo unde altii, implicati direct, nu pot.