Viata mea a decurs linistit, normal, cu mai putine satisfactii in plan personal. Dupa o casnicie de cativa ani buni ne-am despartit, nici unul din noi n-am fost probabil pregatiti pentru tot ce inseamna viata in doi, in plus eram diferiti si nu reuseam sa ne completam. Desi s-au scurs multi ani am avut cateva relatii dar niciuna din ele nu a fost ceva serios, cu implicatii, care sa-mi schimbe cursul vietii. Asta nu pentru ca nu am dorit eu, alegerile mele nu s-au dovedit a fi potrivite. Cu ceva timp in urma, am reluat legatura cu o cunostinta foarte veche, din adolescenta, stabilit in alta tara. El singur, eu singura. Si la dorinta mea, si a lui, mi-a facut invitatie pentru a-l vizita, am sesizat ca isi doreste mult mai mult. Am acceptat, desi in gandul meu imi spuneam ca nu voi obtine viza turistica si asa lucrurile se vor clarifica. M-am inselat, am trecut de un interviu in urma caruia am obtinut viza desi n-a fost simplu. A urmat pasul urmator, mai mult pentru ca aveam aceasta posibilitate: mi-am investit toate economiile intr-un bilet de avion. Imi doresc atat de mult sa vad locuri noi, mai ales ca nu am iesit in nici o tara pana acum.
Dar omul care m-a invitat isi face sperante, sunt lucruri pe care mi le-a spus, isi doreste o legatura mai profunda, serioasa. Stiu ca atunci cand ii pasa cuiva de tine, te cauta, vrea sa te vada. Si el face toate astea. Doar ca eu nu reusesc sa ma apropii de el. Stiu ca prea multe sanse viata nu-mi va mai oferi. Sunt o fire independenta, iar el este posesiv. Nu pot fi doar o prezenta agreabila care sa-i infrumusestez zilele. Nu stiu ce sa fac, cum sa fac. Ideea calatoriei in sine ma bucura dar am inima stransa pentru ca stiu ca vom locui impreuna si ca voi fi straina intr-un loc in care e singurul meu sprijin. Sunt lucruri pe care nu le poti face cu forta.
.. daca nu, ramai cu experienta ...