intelegerea pt barbati

Voi fetelor ati cicalit vreodata un barbat atunci cand se concentreaza sa rezolve o problema? Cand vrea sa-i deie de capat? Ati fost vreodata cu un barbat la hipermarket sa cumparati doua produse si sa iesiti dupa 2 ore? Vedeti ce calm va fi si ce frumos se va puta cu voi in primele 15 minute... Ati dat vreodata sfaturi unuia in timp ce conduce? Acesta e lucrul pe care eu nu-l suport: uite o masina, vine alta, ai vazut semnul ala?, dar indicatorul de acolo l-ai vazut? si semaforul de peste strada?... de parca eu nu as avea ochi sa vad...

In ceea ce priveste expresia ca sa-i dai lui impresia ca treburile le conduce el eu nu functioneaza cu toti barbatii, poate cu cei clasici. Oricum la mine nu functioneaza, sunt ceva mai modern Nu prea mai functioneaza principiul ca ea face de mancare si curatenie si el este capul famliei si decide tot. In viata de familie si la treburile gospodaresti umarul se pune impreuna... bineinteles in limita timpului disponibil si a puterilor si priceperilor fiecaruia.

Invata sa-ti asculti barbatul...ce are de zis...nu doar te preface. Astfel vei afla si raspunsurile la intrebari.

Si orice s-ar intampla...respecta-l.

Bydy a scris:

Da-i senzatia ca EL conduce,si te va crede sufletul lui pereche! :P

auzi, tu...ce mi-ar place sa te scot la pensie... -asta ca o gluma-

nu stiu daca abordarea asta e cea mai fericita...

observ din nou ca se ia in brate razboiul dintre sexe, si aspecte de genul.

de ce nu observa nimeni ce spune ellla despre lipsa de respect sau minciuni etc?...

problema e simpla: cand iubesti u om il iubesti atat pentru calitatile, dar mai ales pentru defectele sale...

barbatii (la fel ca si femeiele-deci,NOI oamenii in general) uitam la un moment dat ca partenerul de viata nu ne sta alaturi doar pentru a deveni un izvor nesecat de nervi si iritare... dragostea la un moment dat iese din tablou, chiar daca sentimentul inca exista. cum se trece peste toate astea? simplu: cu intelegere, cu multa rabdare si mai ales discutand cu persoana cu care traiesti... ganditi-va inainte de a incepe orice cearta si mai ales in momentele in care simtiti ca explodati daca nu urlati ceva la adresa persoanei iubite cum ar fi viata fara el/ea. cum ar fi daca l-ati sau ati veadea-o intr-o zi de mana cu altul/alta...etc.

v-ati format o parere, nu? un sfat prietenesc: nu irositi timpul aiurea cu certuri si meschinarii marunte daca aveti alaturi un om pe care il iubiti si care va iubeste. este mult prea pacat. iar daca omul din viata voastra fie din lipsa de maturitate, fie din alt motiv o ia pe aratura din cand in cand, explicati-i ce simititi pt el/ea si aduceti-i aminte ce simte pt voi...eu cred ca merita efortul

acum sa revenim: da-i senzatia ca ea conduce, si cand te trimite cu gunoiul tu iesi cu prietenii la bere...HAAAA

QvoVadis a scris:

Invata sa-ti asculti barbatul...ce are de zis...nu doar te preface. Astfel vei afla si raspunsurile la intrebari.

Si orice s-ar intampla...respecta-l.

...ca dacu nuuu....

Bydy a scris:

Dar nu este nevoie sa te trimita ea cu gunoiul. Te duci tu singurel ca un om bine crescut ce esti ( barbatii-in general)

asa-i ca-i bine sa fii cu mot si sa ai tot timpul ultimul cuvant?

ma refeream la situatiile cand e pe jumatate plin si sta bine mersi unde este, dar trebe dus ca trebe dus...dar presupun ca stii mai bine decat mine situatia...sau ma rog, prietenul sau sotul tau o stie

uitati un exemplu practic: eu spuneam ceva, bydy a inteles perfect la ce ma refeream... dar ceva trebuia spus, ca de...acuma eu nu petrec zi de zi cu ea nas in nas si nu ma deranjeaza...dar azi asa, maine asa...

nu ma refer la postul d-nei sau d-rei bydy in mod deosebit, ci la o particularitate comportamentala des intalnita la femeia moderna care percepe emanciparea intr-un mod oarecum eronat-se stie ca persoanele de fata sunt excluse, desigur-

[ ella] eu ma amuz cand ii zic ceva zice ca nu-i bine dar ii spune altcineva sau i se arata cumva ca asa cum ii spusesem io e bine ... dar credeti c-am auzit vreodata "da, iarta-ma, ai dreptate" .. neeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

Ametist a scris:

Nu stiu in ce masura poti accepta, daca nu intelegi. In plus, ce ai spus tu tine de a respecta spatiul personal al celuilalt, a nu recunoaste cand gresesti poate duce la situatii conflictuale destul de dureroase.

Daca atunci cand spui ca nu recunoaste cand greseste , te referi la faptul ca nu spune " iarta-ma, am gresit" sau nu recunoasate asta in cuvinte, nu mi se pare o tragedie, chiar mi se pare cam exagerat sa astepti asta de la un barbat...au si ei un orgoliu de luat in considerare .

Chiar daca nu recunoaste ca a gresit sau chiar daca sustine sus si tare ca are dreptate, atat timp cat atitudinea lui imi arata tacit ca a inteles, mi se pare mai mult decat suficient. Nu ma bucura cu nimic sa-l fac sa se simta prost ca n-a avut dreptate , pana la urma e o forma de respect pentru "orgoliul masculin". :roll:

mihaela... a scris:

Daca atunci cand spui ca nu recunoaste cand greseste , te referi la faptul ca nu spune " iarta-ma, am gresit" sau nu recunoasate asta in cuvinte, nu mi se pare o tragedie, chiar mi se pare cam exagerat sa astepti asta de la un barbat...au si ei un orgoliu de luat in considerare .

Chiar daca nu recunoaste ca a gresit sau chiar daca sustine sus si tare ca are dreptate, atat timp cat atitudinea lui imi arata tacit ca a inteles, mi se pare mai mult decat suficient. Nu ma bucura cu nimic sa-l fac sa se simta prost ca n-a avut dreptate , pana la urma e o forma de respect pentru "orgoliul masculin". :roll:

Nu, chiar nu ma refer la "gratificari" de genul asta "iarta-ma, am gresit". E vorba de atitudine, de comportament.

Orgoliu... inca un lucru pe care nu il inteleg prea bine intr-o relatie. Nu zice nimeni sa te lasi miel dintr-odata, daca stii ca ai dreptate intr-o chestiune, dar nici sa o tii una si buna, ba mai mult, sa incepi cu tehnici manipulative de denigrare si aruncare a pisicii moarte in bratele partenerului. De fapt, aceste tehnici deranjeaza mai mult. Cand ai un orgoliu exacerbat, incepi sa jignesti, poate fara sa intentionezi asta.

Ametist a scris:

Nu, chiar nu ma refer la "gratificari" de genul asta "iarta-ma, am gresit". E vorba de atitudine, de comportament.

Orgoliu... inca un lucru pe care nu il inteleg prea bine intr-o relatie. Nu zice nimeni sa te lasi miel dintr-odata, daca stii ca ai dreptate intr-o chestiune, dar nici sa o tii una si buna, ba mai mult, sa incepi cu tehnici manipulative de denigrare si aruncare a pisicii moarte in bratele partenerului. De fapt, aceste tehnici deranjeaza mai mult. Cand ai un orgoliu exacerbat, incepi sa jignesti, poate fara sa intentionezi asta.

Ce am observat in general la barbati este ca tocmai atunci cand stiu ca au gresit si se simt prost isi scot mai mult " tepii de arici". De cele mai multe ori , in situatiile astea isi doresc doar sa le dai ocazia sa iasa din situatia asta cu "orgoliul nepatat".

Acum, poti sa faci din chestia asta o drama si sa te necajesti sau sa te certi , sau poti sa zambesti in sinea ta si sa-i faci jocul. Parerea mea este ca cele care merg pe a doua varianta au relatii mult mai fericite.

mihaela... a scris:

Ce am observat in general la barbati este ca tocmai atunci cand stiu ca au gresit si se simt prost isi scot mai mult " tepii de arici". De cele mai multe ori , in situatiile astea isi doresc doar sa le dai ocazia sa iasa din situatia asta cu "orgoliul nepatat".

Acum, poti sa faci din chestia asta o drama si sa te necajesti sau sa te certi , sau poti sa zambesti in sinea ta si sa-i faci jocul. Parerea mea este ca cele care merg pe a doua varianta au relatii mult mai fericite.

Sunt de aceeasi parere, dar depinde de cat de mare este compromisul pe care il faci prin aceasta "tacere si zambet". De fapt, cred ca aici apare delimitarea intre orgliul specific masculin, pe care il acceptam, asa cum e el, si asa cum se manifesta, si... "altceva". Inca nu am o definitie pentru acest altceva. Poate e limita intre admisibil si inadmisibil.

Ametist a scris:

Sunt de aceeasi parere, dar depinde de cat de mare este compromisul pe care il faci prin aceasta "tacere si zambet". De fapt, cred ca aici apare delimitarea intre orgliul specific masculin, pe care il acceptam, asa cum e el, si asa cum se manifesta, si... "altceva". Inca nu am o definitie pentru acest altceva. Poate e limita intre admisibil si inadmisibil.

Eu n-am spus "tacere si zambet", m-am referit la altceva...

Cred ca fiecare situatie trebuie judecata in parte, sunt situatii cand poti sa zambesti in sinea ta ca de o copilarie si situatii cand lipsa de reactie poate sa treaca drept altceva...asta ramane la aprecierea fiecaruia la momentul respectiv.

eu unu urasc posesivitatea.unele femei au impresia daca esti cu ele automat esti proprietatea lor.

pana te insori nu esti al nimanui ..(nici dupa de fapt)..

si ma mai enerveaza atunci cand eu sunt nervos ma ia la intrebari.nu imi place sa vorbesc atunci cand sunt nervos.bunica-mea avea o vorba,pe care i-o zicea lu maica-mea.. `cand vine barbatu nervos acasa,sa iei o gura de apa si sa o tzii (in gura ) pana clocoteste..` :roll: