Se merita sa fac Psihologia?

simplythebest a scris:

imi place sa comunic cu oamenii, sa ii inteleg si sa ii ajut! am apreciat mereu psihologii pt faptul ca stiu sa patrunda catre sufletul omului , sa il descifreze si astfel sa gaseasca raspuns la problemele oamenilor.

Nu vreau sa te descurajez...dar nu cred in eficienta psihologilor...pentru simplul motiv ca toti oamenii sunt diferiti si nu poti sa pretinzi ca ii cunosti si ca ii poti intelege. Uneori in viata, nu poti cunoaste nici omul de langa tine, si cum bine imi spunea cineva, nu exista om care sa il inteleaga in totalitate pe altul. Nu te cunosti decat tu pe tine, pentru ca mintea ta e influentata de fiecare secunda pe care ai trait-o, fiecare gand pe care l-ai avut. Cum ar putea cineva sa aiba acces la asta vorbind cu tine o ora pe saptamana..? Tipare nu exista, cand vine vorba de oameni. Exista trasaturi comune, dar atat. Nu poti invata "harta" mintii omului intr-o carte. Ar insemna ca ei insisi sa nu mai aiba vreo problema emotionala vreodata.

Au invatat si ei, la randul lor, ce au scris alti oameni. Ca respectivii credeau ca au descoperit "mecanismele" mintii umane, nu inseamna ca asa si era, ci doar ca teoriile lor au fost acceptate...de alti oameni. De ce ar trebui sa-i acceptam noi, ca indivizi, ca instanta superioara, doar pentru ca altii au facut-o, si sa ne spuna altcineva ca stie ce gandim mai bine decat stim noi...?

Au si ei problemele lor, framantarile lor. Sa vorbesti cu un psiholog te face sa te simti mai bine poate datorita efectului placebo; ai impresia ca e chiar o terapie, si nu doar o discutie ca oricare alta. Tu ii vorbesti cu infrigurare despre cele mai ascunse secrete, si astepti verdictul ca pe ceva salvator...Dar el iti poate raspunde cu generalitati, daca, sa zicem, are o zi proasta; probabil in timp ce ii vorbesti de traumele tale isi aduce aminte ca nu mai are acasa hartie igienica. Neavand un interes personal in problemele tale, cum ar fi un prieten, e posibil nici sa nu-i pese cu ce ramai, atata timp cat isi ia banii. E un om platit sa te asculte. Recurgem la ei uneori, in loc sa vorbim cu prietenii, si pentru ca ne e rusine cu ceea ce suntem si avem impresia ca ei, ca profesionisti, nu ne judeca. Dar n-are nimeni solutia magica prin care sa-ti ia durerea cu mana, si omul ala nu te intelege decat cum stii tu sa te faci inteles, si clar, asta e punctul slab al tuturor, ca ne intelegem gresit unii pe altii.

Intr-adevar, restul stiu ce e mai bine pt ei, dar eu stiu ce e mai bine pt mine, asa ca toate remarcile si observatiile pe care le primesc de la cei carora li se pare ca aceasta facultate este o pierdere de timp le las in urma! pana la urma trebuie sa fac ce imi place mie, nu ce le place lor!

K0ntr0VerSy a scris:

Si eu, care credeam ca psihologul patrunde in mintea omului...

psiholog=observator capabil de a sesiza viata sufleteasca a oamenilor. provine din limba greaca: psyche=suflet, logos=stiinta. asa ca psihologia reprezinta stiinta sufletului, nu a mintii

Normal ca pana la urma tu faci ceea ce crezi ca e mai bine si daca ai luat decizia corecta o sa vezi peste ani. Nimeni nu va putea trai in locul tau

fericirea a scris:

simplythebest

Daca tu crezi ca se merita sa faci psihologia pentru tine, atunci se merita.Daca crezi ca nu se merita sa faci psihologia, atunci nu se merita. Depinde de tine, nu de parerea celorlati.Restul stiu ce e mai bine pentru tine din prisma lor, tu esti singura care stie ce e mai bine pentru tine.

Si totusi, daca mergi pe prima varianta sa nu suprainvestesti facultatea de psihologie, sunt sanse sa te dezamageasca la sfarsit(in sensul ca nu iesi psiholog gata de pus in cabinet), dar treci peste, e un proces. Un fost profesos spunea "facultatea de psihologie (3,4 ani depinde) este pentru a te invata sa pui corect intrebarile". Invatand sa pui corect intrebarile inaintezi. Dupa aceea urmeaza masterul 2 ani, o pregatire in psihoterapie 4 ani, un doctorat..abia apoi poti sa spui ca esti cat de cat psiholog. Dupa aceea urmeaza 3 trepte de psiholog : psiholog practicant autonom, psiholog specialist si psiholog principal, fiecare presupunand anumite conditii. Dupa cum vezi drumul e lung, de aceea exista mitul ca psihologii nu castiga bani, pentru ca se asteapta ca dupa 3 ani sa intri direct in cabinet cu o suma bine proportionata.Cum zicea o persoana de pe forum - e ca in medicina.

bucurestiul se bazeaza pe clinica

timisoara pe psihologie organizationala

clujul pe cognitiv comportamentala.

ai foarte mare dreptate...cine vrea sa faca psihologia trebuie sa o faca din pasiune dar ca o meserie din care sa traiesti bine....mai rar. si ca sa ajungi psiholog in adevaratul sens al cuvantului trebuie multa rabdare, bani, timp....e greu dar daca o faci din pasiune si iti place cu adevarat eu, personal, imi doresc sa cred ca ai si satisfacti.eu acum termin psihologia si imi doresc sa cred ca o sa am satisfactii.

simplythebest a scris:

de asemenea, am vorbit si cu o studenta la psihologie si mi-a spus ca cel mai bine ar fii sa urmez aceasta facultate dupa varsta de 30 de ani, atunci cand esti '' mai copt la minte''... asta ar insemna sa fac mai intai o alta facultate, apoi psihologia...

Nu neaparat. Te maturizezi pe parcurs. Unele lucruri le intelegi mai tarziu, altele in timpul studentiei.

Ca sa nu-ti mai spun ca mie mi s-a zis de multe ori ca pana in 30 de ani acumulezi cel mai usor, dupa 30... mai greu sa inveti lucruri noi.

Bine, n-o fi cazul tuturor, dar oricum... mai bine ai grija.

Urmeaza oameni de toate varstele facultatea de psiho si alte facultati... Nu lua varsta ca pe un criteriu.

In legatura cu banii... pai nu se zice peste tot ca asa mult costa sa mergi la psiholog?? Poate in cazul in care ai noroc si gasesti un loc potrivit...

Dar job-uri gasesti... ce n-am vazut, parca, mentionat in posturile de dinainte: mai e si examinarea psihologica anuala care se face prin scoli, universitati - pentru profesori si alti angajati... asa ca mai ai si posibilitatea asta, daca altceva nu gasesti!

Mai e si psihanaliza - daca te pasioneaza...

simplythebest a scris:

sunt eleva in clasa a10a. imi doresc foarte mult sa studiez psihologia, insa multi dintre cunoscuti incearca sa ma dea inapoi de la acest lucru: pe faptul ca se gasesc greu locuri de munca, ca si psiholog, ca multi dintre cei cu aceasta facultate nu se pot angaja nicaieri etc. imi doresc sa profesez aceasta meserie deoarece imi place foarte mult. de asemenea, as dori cateva sfaturi in legatura cu niste facultati mai bune de psihologie... si cateva sfaturi in legatura cu aceasta profesie... multumesc!

Asteapta pana in clasa a XII-a, si apoi decide-te. Un an pentru a invata la psihologie este de ajuns. :D

gabielai a scris:

ai foarte mare dreptate...cine vrea sa faca psihologia trebuie sa o faca din pasiune dar ca o meserie din care sa traiesti bine....mai rar. si ca sa ajungi psiholog in adevaratul sens al cuvantului trebuie multa rabdare, bani, timp....e greu dar daca o faci din pasiune si iti place cu adevarat eu, personal, imi doresc sa cred ca ai si satisfacti.eu acum termin psihologia si imi doresc sa cred ca o sa am satisfactii.

Depinde ce ramura a psihologiei alegi sa urmezi.

Daca vrei psihoterapie, in nici un caz (din punctul meu de vedere) nu trebuie ca psihoterapia sa fie singura sursa de venit (nici nu ar fi posibil), pentru ca atunci apar cele mai mari tentatii de incalcare a codului etic. Daca ne uitam la psihoterapeutii renumiti, vom descoperi ca ei, pe langa asta, mai fac si altceva, si doar astfel isi contureaza veniturile. Psihoterapie pe bani e normala, dar psihoterapie pentru bani e pur business, iar scopul afaceristului este sa aiba clienti. Pe cei vechi sa-i fidelizeze... (deci sa-i tina in terapie=> sa le intretina patologiile), pe cei noi sa-i atraga (sa le accentueze sau sa le inventeze patologii). Deci, atentie la "fac doar psihoterapie pentru ca psihoterapia este viata mea". Bun, mai sunt cazurile celor cu foarte multi bani, dar intram in alte paralele.

Un Om a scris:

Treaba terapeutului nu este aceea de a satisfaca nevoile emotionale ale clientului , ci de al invata si indruma cum sa si le satisfaca singur . :D

Majoritatea pacientilor se duc la psiholog doar ptr a a plange , ptr a se descarca , nicidecum ptr a rezolva probleme concrete.Asa ca de cele mai multe ori nu se vor face progrese prea mari , terapeutul va deveni curva clientului , ii va satisface periodic falsele nevoi ptr asi incasa banii si cam atat.

Cred ca e destul de obiectiv ceea ce spun , altfel nu imi explic numarul asa mic de oameni vindecati prin psihoterapie.

A plange, a te descarca sunt etape foarte importante, premergatoare cautarii de solutii .

Sper sa nu simti vreodata nevoia (nevoia viscerala, profunda) de a plange si de a fi ascultat, si sa nu ai pe umarul cui sa o faci. Ai sa vezi atunci cat de importante sunt etapele astea in care UN OM :P te accepta asa cum esti: furios, plangacios, slab, nenorocit. Adica UN OM.

Pe de alta parte, iti dau dreptate: psihoterapeutul trebuie (si aici chiar trebuie) sa stie cand clientul intra in starea de complacere, pentru a interveni cu fermitate: suntem aici pentru a plange sau pentru a rezolva problema?

tihuana a scris:

nu-i suficient

asta e din carti si telenovele

sunt anumite meserii pe lumea asta care cer maturitate iar meseria asta de psiholog o cere cu prisosinta

merita sa faci psihologia ca o a doua facultate sau in orice caz nu la 19 ani

parerea mea

Imi permit o nuantare. Poti sa faci psihologia cand vrei! La orice varsta- legala- pentru ca in facultate iei contact cu latura academica a psihologiei, pentru care ai nevoie in primul rand de facultati cognitive bine dezvoltate.

Pentru profesarea meseriei de psiholog este altceva. Si aici conteaza spre ce latura a meseriei vrei sa te duci. ;)

Dupa mine, psihoterapeut (pentru ca vad ca atunci cand suntem psiholog pare ca spunem automat psihoterapeut) poti fi dupa varsta de 30 de ani, pentru ca pana atunci iti faci formarile, tatonezi terenul, lucrezi cu tine insuti (iti faci terapia, asa cum bine spunea cineva mai devreme), lucrezi la imagine, iti faci mana in supervizare. De asemenea, exista o componenta importanta in ecutie, anume stereotipiile sociale. Duceti-va voi in terapie la o tanara de 27-28 de ani. :flowers: Nu conteaza cat e de buna, pentru ca judecata ei nu o va face creierul rational si oricum, ca si client, nu poti judeca cu adevarat pregatirea unui specialist.

Pentru celelalte ramuri ale psihologiei e altceva. De exemplu, inca din facultate poti lucra ca terapeut pentru copii. :) O munca frumoasa....excelenta pentru a incepe drumul psihologiei.

samsara a scris:

In primul rand dupa ce o faci iti dai seama ca nu e ceea ce-ti imaginai cand ai ales-o. Si apoi, la noi in tara, inca nu se merita.

Depinde ce si-a imaginat fiecare, nu crezi?!

Omul ar trebui sa faca ceea ce ii place,cu conditia sa aiba abilitatile necesare pentru profesie,sa fie realist si sa isi cunoasca limitele.De exemplu,cunosc pe cineva care a dat la medicina,ca visa de cand se stia sa fie medic,sa ajute oamenii,dar a renuntat in primul an fiindca nu putea sa fie asa rece,nu suporta mediul si anumite materii nu ii placeau.Stiu mai multe cazuri cu adolescenti care au renuntat in primul an de facultate,in mod paradoxal in domeniul pe care si-l doreau,dar anumite materii,anumite piedici ce tin de limitele personale i-au facut sa renunte si sa se indrepte spre altceva.Spun toate astea ca sa te gandesti bine de tot inainte de a face acest pas,sa te autoevaluezi singura (sa nu te subapreciezi,dar nici sa te supraapreciezi) si sa fii obiectiva! Legat de incompetenta multor psihologi,va spun eu de ce este asa.Colegiul Psihologilor din Romania a anuntat ca numai 8 psihologi din tara sunt acreditati sa practice aceasta profesie in cabinet particular sau la stat,referindu-se,ca pentru dreptul de practica nu este suficienta licenta,mai trebuie facute si cursuri in plus de formare cel putin un an pe langa facultate.Deci,in afara de aia 8 psihologi,restul nu au ce cauta in cabinet,din pacate,daca nu fac si acele cursuri suplimentare.In plus,competenta unui psiholog tine si de el ca individ,de abilitatile sale,de capacitatea sa de intelegere a oamenilor (atentie,sa fie obiectiv,nu subiectiv in studiul unui caz si in aplicarea terapiei,un bun psiholog trebuie sa reduca subiectivitatea,ea nu poate fi eliminata complet,dar poate fi redusa),de cunostintele sale.Prosti cu diploma sunt destui,mai rari aceia care intr-adevar pot spune ca au facut cu adevarat facultatea,au dobandit cunostinte solide si au capatat experienta de pe urma acestora.Numai bine!

zbiara a scris:

Sunt oarecum in impas . Sunt in clasa a 11-a , multi zic ca mai am timp , dar trebuie neaparat sa ma orientez asupra unei facultati . Nu-mi place nimic ce ae legatura cu realul chiar daca sunt la mate-info ... Intr-un timp am optat pt academie , dar nu ma simt in stare si stiu ca nu o sa intru , deci nu mai are rost . Apoi m-am gandit la psihologie ... pare o facultate interesanta...imi place sa discut cu oamenii , sa-i analizez etc...dar toti cand aud de psihologie se stramba.. Are viitor in Romania ? Se castiga din asta ? Mi-e frica sa termin o facultate...si apoi sa vad ca nu-mi gasesc loc de munca . Nu sunt copil de bani gata , viitorul depinde doar de mine .. Sincer , mi-ar placea sa urmez facultatea asta..dar oare se merita? ? Aveti cunostiinte care au termiant psihologia ? Ce parere aveti ? Am nevoie de sfaturi..

zbiara,

Eu sunt Psiholog am un loc de munca in Montpellier Franța aici psihologia merge normal

Se merita frate, dupa aia poti sa citesti gandurile lu' oamenii si sa ii obligi cu forta lu' mintea care este, sa faca ce vrei tu.

Dans!!