Depinde ce anume te astepti de la aceasta profesie, dar si de la facultate.
A deveni psiholog inseamna mai mult decat a te pregati pentru psihoterapie. Exista psihologia muncii, educatiei, psihoterapie, psihologie organizationala si multe altele derivate. Daca tu te astepti sa inveti numai cum sa asculti si sa sustii oamenii, ai putea fi dezamagita. Cateva semestre vei invata si multe alte lucururi, departate de ceea ce considera majoritatea a fi necesar unui psiholog. Ai de invatat despre cercetare, despre mecanisme senzoriale (ce ai invatat si tu despre senzatii si perceptii), despre proiecte, analize si altele asemeni. Va aparea si latura "medicala", cu medicamente, denumiri, procese psihofiziologice destul de complexe. Ai mai da si peste strategii de recrutare, de optimizare a activitatii angajatilor...lucuri ce au in comun cu psihologia, direct, doar aplicarea si interpretarea de teste. Daca timp de trei ani nu te deranjeaza sa inveti si lucruri care nu te pot interesa atat de mult...atunci poti urma linistita asta facultate....ori poti face doua, simultan.
De asemeni, o mare importanta are si locul in care decizi sa mergi la facultate. Fiecare oras, ba chiar si fiecare facultate se axeaza mai mult pe un anumit profil. In Cluj, spre exemplu, se pune foarte mult accent pe psihologie clinica (in cazul in care ti-a placut anatomia - iar in domeniul clinic poti gasi suficiente posturi ok platite, daca te specializezi). La Timisoara parca (nu stiu sigur), se pune accentul pe psihologia muncii (si in domeniul asta gasesti multe joburi...dar se departeaza mult de ideea de psihoterapie)
In principal in psihologie poti merge pe doua - trei ramuri: psihologia muncii si organizationala (ce tine de teste, rescrutari, selectii) psihologie clinica imbinata cu psihoterapie (adica sa lucurezi intr-o policlinica ca psiholog, sa faci teste si evaluari bolnavilor mental...si eventual sa oferi consiliere psihologica, sau sa lucrezi intr-un cabinet de psihoterapie) si educationala (sa lucrezi pe post de consilier scolar in institutiile de invatamant).
In privinta banilor, se castiga bine in domeniile clinice, organizationale...pentru psihoterapie ai nevoie de master (eventual formare de cativa ani), drept de libera practica...si nu poti practica decat dupa varsta de 25 de ani, daca indeplinesti anumite conditii. Destul de costisitor sa ajungi psihoterapeut.
Asadar, depinde ce intelegi tu prin psihologie...daca te imaginezi stand amabil pe scaun, iar omul stand frumos intins pe canapea...ei bine, ca sa ajungi asa ai nevoie de multi ani, multi ani si la fel de multi bani.
Daca vrei sa lucrezi intr-o firma, sa faci grupuri de training, recrutare de personal, sa inveti pe manager cum sa aiba o echipa eficienta...daca vrei sa aplici teste oamenilor cu probleme psihice (terapie nu ai timp sa faci cu ei, treaba ta fiind doar a face o evaluare psihologica, fara diagnosticare), daca vrei sa lucrezi cu oameni cu dizabilitati, daca vrei sa lucrezi in institutii, sa faci evaluari, recomandari, optimizari in legatura cu angajatii, sau in scoli, ori licee, pentru a interactiona cu copiii...etc.
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_f...ge&Itemid=1
nu stiu de te ajuta cu ceva, doar cat sa vezi ca exista o destul de mare complexitate a meseriei de psiholog....multe ramuri, multe atributii.
uite o sugestie: du-te la cabinetul psihologic de la liceu si vorbeste cu psihologul de acolo...de asemeni, poate vei putea completa niste chestionare/ teste de aptitudini si altele (asa poti afla cate ceva si despre ce face psihologul vostru)...sa iti arate ce iti place mai mult, unde te-ai potrivi mai bine, ce domeniu ti-ar fi mai accesibil, mai potrivit.