Multumesc ca mi-ati raspuns!
Vedeti,asa am gandit si eu si i-am spus-o.Dar el a negat.Sustine ca totul are legatura cu el,ca nu suporta ideea ca eu as putea crede ca retragerea lui e din cauza mea.
Stiti ce este mai dureros?Tocmai acest lucru:faptul ca lasa in urma senzatia ca exista sentimente.Nu era mai simplu ,mai clar si mai corect sa recunoasca ca nu doreste aceasta relatie?
Sa nu se supere vreun Rac pe mine,insa aceasta atitudine mi se pare ....lasitate,nehotarare...
Pot intelege atitudinea de a iesi cu eleganta dintr-o relatie,dar daca ti se ofera ocazia de a recunoaste adevarul,daca ti se arata ca cealalta persoana implicata prefera acest adevar,chiar daca pare mai dur si doare mai mult,de ce ezita sa faca acest lucru?
Ii propusesem inainte sa ramanem prieteni,ii spusesem ca nu consider ca are vreo obligatie fata de mine,ca nu imi promisese nimic.
Dar cred ca nu i-a suras aceasta situatie.
Dupa doua luni abia a considerat sa ma caute.
I-am spus ce cred,i-am spus ca nu-i voi mai iesi in cale si pana acum nu doar ca m-am tinut de cuvant,dar am si rupt o serie de legaturi ce ne mai puteau face sa ni se intersecteze drumurile.I-am cerut ,totusi,ca el sa puna "punct"...sa dea tusa finala.Ca un exemplu,sa ma stearga din lista de mess.
Nu a facut-o.De ce?Mai mult,a simtit nevoia sa se justifice.
In ziua de azi nici nu mai e nevoie sa stai fata in fata cu persoana caruia trebuie sa-i dai o veste rea.Ce simplu ar fi...doar un mesaj electronic,cateva randuri pe mail....Un clic si ai disparut.Tot e mai mult curaj decat acest stil..."nu te vreau,dar nu-ti dau drumul".
Eu sunt Taur ,dar inteleg delicatetea sufleteasca,stiu cum este sa eviti a produce suferinta unui alt suflet.La randul meu,am incercat,cu ani in urma,sa ies din relatii fara a brusca neaparat,insa...nu am dat sperante ,nici inainte si nici dupa.