flori de camp a scris:se indreapta grabiti spre treburile lor.
prea grabiti, le trece viata fix ca metafora aia cu fetitele asiatice si metrou din baraka, le trece viata ca metrou prin statie
Ce fac oamenii cand intalnesc frumusetea ?
Început de jet li, Lun 9 apr 2007 · 28 răspunsuri · 10.179 vizualizări
laurent-III-rd a scris:Nu are nicio relevanta articolul ,iti inchipui ca oameni care merg la concertele lui ,circula cu metroul..?Era de asteptat rezultatul..experimentului. :-
corect
sharkie a scris:corect
iar faptul ca a cantat pe un "Stradivarius" este cu atat mai putin relevant...
cati dintre oameni pot face deosebirea intre o vioara "Stradivarius" si una "Student" sa zicem?!?
si cui ii pasa ca e Stradivarius?!?
in plus "e frumos ceea ce-mi place mie" poate nu-mi place cum suna vioara, sau, desi imi place nu sunt dispus sa o ascult la gura de metrou...
Problema e ca exista muzicieni foarte buni care canta la gura de metrou in capitalele occidentale fiindca cu arta mai usor sa faci un ban, asta este. Am vazut destui, chiar in frac si cantau de vis. Fac deja parte din peisaj, nu sta nimeni sa-i asculte in extaz in orele de varf cand lumea se duce la serviciu. Mda, stiu...in Romania s-ar opri toti cu gurile cascate probabil si ar intarzia la munca o ora-doua ca ce mai conteaza acum, nu? "Ia uite in occident cum au ajuns oamenii robotei!". :- Da' intr-o tara vestica nu-ti da mana sa ajungi cu 10 minute mai tarziu la birou ca zbori.
Ca sa tragi de aici concluzia ca aia care se duc la concerte sunt doar niste snobi, ca aia care nu se opresc sa asculte frumosul fiindca nu vor sa intarzie la serviciu sunt "pinguini" si asa mai departe...trebuie sa fii complet 
jet li a scris:Ziarul Washington Post a facut un experiment, Joshua Bell mare violonist , cunoscut in intreaga lume s-a dus sa cante la metrou in Washington pentru bani - cu o vioara Stradivarius. Cati oameni credeti ca s-au oprit sa il asculte, cati l-au recunoscut si cati bani credeti ca a strans intr-o ora ?
..poate ca mai indicat era sa aleaga o ora mai tarzie din zi, poate cand oamenii ies de la serviciu..poate ca locul nu era chiar potrivit...poate..
..este clar ca munca este o necesitate si conditiile in care se munceste nu sunt tocmai alese de noi si fiecare se zbate sa reuseasca in aceasta lume..Dar..poate ca tocmai acest contrast intre acel om care canta la vioara intr-un loc nepotrivit. la o ora nepotrivita si ceilalti oameni care merg grabiti catre serviciu..ar trebui sa spuna ceva..
..muzica este o poezie a sufletului..in mod special, aceasta muzica..este sentiment curat cu care oricine se poate identifica daca isi regaseste sau recunoaste propria simtire..
..cand te intalnesti cu expresia unei simtiri este cat se poate de natural si uman sa te simti atins si atras..
..in viata unui om intotdeauna se intampla ceva..asa e facuta viata..dar daca ceea ce facem zi de zi ne impiedica sa fim naturali, umani..inseamna ca ceva este gresit pe undeva in modul nostru de a trai..si ar trebui sa ne spuna ceva faptul ca ne programam timp pentru a simti sau pentru a ne bucura de frumos..
..la fel poate trece si viata pe langa noi si multe alte lucruri pretioase, fara ca noi sa sesizam sau sa ne facem timp pentru ele cu adevarat...
Asta ar trebui sa insemne ca nu se pune valoare pe frumusete decat daca este confirmata/anuntata anterior si ca nu poate fi recunoscuta individual?
jet li a scris:Da erau paznici si erau pregatiti sa intervina, asa spune articolul ca era un Stradivarius, de ce nu ma crezi, citeste-l.Cine crezi ca se asteapta sa gaseasca o super vioara la metrou si sa se intampel sa fie si destul de bandit incat sa incerce sa o fure.
Nu stiu cat de mult te pricepi la arta ,dar ce spun ei in articol nu este de crezut .Daca maine ai auzi ca Muzeul de Arta a facut un sondaj la metroul din Paris expunand un ou Faberge ,cata lume crezi ca s-ar opri sa il admire ?
Deci ,ce faci cand te intalnesti cu ..frumusetea ?
"si cui ii pasa ca e Stradivarius?!?" sharkie tin sa-ti spun ca muzicienilor adevarati si oamenilor pasionati de muzica le pasa. crede-ma ca si daca ai o copie stradivarius chiar si proasta esti vazut bine dar ce sa mai zic de un original.
cum iti poti da seama ca e un original? in primul rand sunetul pe care nu o sa-l gasesti la nici o vioara obisnuita te asigur.
"Nu stiu cat de mult te pricepi la arta ,dar ce spun ei in articol nu este de crezut ".poate ca este de necrezut dar daca te-ai gandi ca in lume sunt doar cateva exemplare din sutele cate erau odata este si mai de necrezut.orice violonist viseaza sa vada o vioara stradivarius ce sa mai zic sa cante si pe ea,ar fi vis! pretul vehiculat nu-l cred pentru ca in mod normal o astfel de vioara nu are asa ceva,ea este o mostenire lasata de cel mai important constructor de viori din istorie.
Deci ,ce faci cand te intalnesti cu ..frumusetea ?o admiri ca altceva.........vise 
Fobosan a scris:Asta ar trebui sa insemne ca nu se pune valoare pe frumusete decat daca este confirmata/anuntata anterior si ca nu poate fi recunoscuta individual?
Cam asa. Interpretam frumosul obligatoriu in mod subiectiv. Ori acest subiectivism e determinat, in proportii particulare fiecarui individ, de o multime de factori de mediu. Avem o abilitate individuala de a recunoaste ceva frumos conform unei capacitati biologice (in cazul muzicii, "urechea muzicala"), insa sistemul de valori e definit in principal de experientele si emotiile pe care le traim in raport cu ceea ce ne inconjoara.
In arta abunda exemplele similare cu povestea mentionata in acest topic. In muzica, majoritatea numelor mari au trecut la inceputul carierei prin perioade in care nu-i baga nimeni in seama, desi erau suficient de activi incat sa fie ascultati de un numar mare de oameni.
In plus, in muzica, sensibilitatea acustica medie a oamenilor este de regula prea scazuta ca sa le permita o identificare macar cat de cat obiectiva a ceea ce este "frumos", fie si din punctul de vedere al tehnicii interpretarii. Un exemplu concret: sunt chitarist de o gramada de ani. Din experienta mea personala, pot sa spun ca 90% din oameni pur si simplu nu fac diferenta, din punct de vedere al nivelului interpretarii, intre un chitarist incepator-mediu cu 2 ani experienta, si un muzician experimentat cu o tehnica superioara. La un anumit nivel, de altfel destul de coborat, sensibilitatea acustica se plafoneaza, si orice imbunatatire a interpretarii e apreciata ca fiind la fel de "frumoasa". Parerea mea a fost impartasita in timp, de altfel, de o sumedenie de alti muzicieni, de la vocalisti, la percutionisti, pianisti, s.a.m.d.
Un exemplu clasic: Eva Cassidy a fost ascultata de mii si mi de oameni din zona Washingtonului pe timpul cand canta in cluburi. A avut si albume lipsite de succes comercial. Dupa ce s-a stins din viata la varsta de 33 de ani, albumul "Songbird", o compilatie a celor mai bune piese inregistrate de ea pe cele trei albume aparute in timpul vietii, a fost practic ignorat pana in momentul in care un producator de la BBC nu a inceput sa-i dea atentie si sa-l promoveze la radio. Un pas important in recunoasterea ei a fost facut de Michelle Kwan, patinatoarea care a folosit versiunea Evei a melodiei "Fields of Gold" in timpul olimpiadei de iarna din 2002 (si sunt convins ca exista useri pe acest forum care isi amintesc de Michelle Kwan si de melodia respectiva ca de un tot unitar, iar pentru ceilalti, postez un link mai jos). Intre timp, albumele si compilatiile ei s-au vandut in milioane de exemplare. Mai mult, numele ei apare la loc de cinste in mai toate topurile celor mai buni vocalisti din toate timpurile. E un exemplu clasic al unui artist exceptional, care a avut posibilitatea de a se face auzit, insa nu a fost cu adevarat recunoscut de public decat in urma unor circumstante pozitive.
Si totusi, nu cred ca discutam de o tragedie aici. Artistul creeaza pentru ca... nu are incotro. Pentru ca arta e limbajul prin care poate relationa cu ceea ce-l inconjoara, cu viata in general. Subiectivismul celor din jur poate constitui o piedica materiala in a se face cunoscut, si poate o bariera psihica de trecut, insa nu-i poate lua hrana sufletului.
Editat Vin 27 apr 2007 03:32
" Si totusi, nu cred ca discutam de o tragedie aici. Artistul creeaza pentru ca... nu are incotro. Pentru ca arta e limbajul prin care poate relationa cu ceea ce-l inconjoara, cu viata in general. Subiectivismul celor din jur poate constitui o piedica materiala in a se face cunoscut, si poate o bariera psihica de trecut, insa nu-i poate lua hrana sufletului. " - fitzroy.
Artistul e mai apreciat dupa disparitia lui, caci merge afacerea cu propria-i creatie mai strasnic, fara dansul.
In perioada existentei sale, un om prozaic nu-l poate aprecia caci e bolnav de ineptie, iar un critic intelege prea bine dar face in asa fel incat creatia respectivului artist sa para fara insemnatate, datorita faptului caci acel critic e bolnav de pizmuire. In schimb, daca-l imbraca pe "artist" vreo trei, patru zdrente... atunci e in regula.
Apoi, nici intre veritabilii artisti nu mai este vreo legatura, caci exista competitie. Si-atunci, artistului nu-i ramane decat sa-si aprecieze frumusetea singurel, precum Narcis.
jet li a scris:Ziarul Washington Post a facut un experiment, Joshua Bell mare violonist , cunoscut in intreaga lume s-a dus sa cante la metrou in Washington pentru bani - cu o vioara Stradivarius. Cati oameni credeti ca s-au oprit sa il asculte, cati l-au recunoscut si cati bani credeti ca a strans intr-o ora ?
daca la vioara ar fi cantat o tipa pe jumatate goala sunt convisa ca s-ar fi perturbat circulatia metroului .....daca ai fi intrebat pe cineva insa ..."la ce canta femeia ?" ...raspuns ...." nu stiu ,dar cred ca poarta cam C la sutien "...