Suferintza....help, plsss

Pai..sa o iau d la inceput...am cunoscut acum vreo 2 ani un baiat cu care, sincer, nici prin cap nu-mi trecea k o sa am o relatzie serioasa...adik era genu' d baiat aventurier..Totusi, am facut e ce-am facut si l-am cucerit..Si uite asa a inceput o relatzie care p mine m-a facut extrem de fericita, desi poate nu mi-am dat seama atunci..

El avea 21 de ani, eu 16..va datzi seama k eram o copila cu ,,apucaturi'' normale pt acea varsta..Atunci incepusem si yo sa fumez, sa trag cate-o betzie cu fetele..ajunsesem chiar sa exagerez cu chestii d'astea..

Dupa c a inceput relatia cu el, insa, m-am schimbat..m-am indepartat d prietene, nu imi mai placea sa ies cu ele..imi petreceam astfel majoritatea timpului cu el..ori la mine, ori la el, eram mereu impreuna..s-a schimbat si el enorm..adik..f multe persoane mi-au spus k nu au crezut vreodata k il vor vedea p el asa, tinand cont d cum era inainte:a devenit ,,cuminte'', a renuntat la toate ,,prietenele'' lui, nu mai iesea cu prietenii..

S-a comportat mereu cu mine exemplar..mi-a inteles copilariile, insa mi-a si interzis sa fac multe lucruri(fumat, baut, note mici).Stiu k mi-a interzis pt k imi voia binele..

Asta vara am mers eu la mare in tabara si a venit si el vreo 3 zile(nu a putut mai mult din cauza serviciului).A facut tot posibilul sa ma simt bine, a fost beton:)...Eu, insa, in zilele cand nu era el la mare, l-am inselat..si i-am maturisit dupa vreo 3 luni..mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut cum suferea:plangea k un copil , si eu la fel..M-a iertat, pana la urma..

Azi insa, sufar enorm...De ce?Pt k peste cateva zile va pleca la munca in strainatate..nu are incotro..e orfan, sta in chirie, fratele lui e deja dincolo, are o firma, l-a chemat si p el la munca..imi este extrem d greu sa ma gandesc ca nu va mai fi cu mine..plang zilnic..si nu ii inteleg atitudinea..azi imi spune k ma iubeste enorm, k totul va fi bine, k o sa merg la el dupa c voi termina liceul, stam amandoi cu ochii in lacrimi;maine, insa, ma respinge, imi spune k asa e cel mai bine pt amandoi, sa-l uit, k nu vrea sa isi imparta problemele cu mine, k nu vrea sa ma faca sa sufar...

C sa fac?plang neincetat..cum sa procedez?sa il las in pace sau sa ii demonstrez ca il iubesc si k vreau sa fiu cu el..chiar dak vom fi despartiti un timp...insa...oare are vreo sansa relatzia noastra la distantza?sunt extrem d trista..ajutati-ma, va rog...

Din cate inteleg, mai ai doar cateva luni de liceu. Distanta pentru cateva luni ramase o sa va demonstreze daca puteti sau nu unul fara celalalt. Ai grija sa nu asculti parerea celor din jur in aceste luni. Asculta de el, daca ai incredere.

Nu trebuie sa pui dramaticul in fata. Este acolo pentru un viitor mai bun, poate chiar pentru voi. Discuta cu el deschis si real... nu luati in tragic cateva luni...

Simplu_X a scris:

Din cate inteleg, mai ai doar cateva luni de liceu. Distanta pentru cateva luni ramase o sa va demonstreze daca puteti sau nu unul fara celalalt. Ai grija sa nu asculti parerea celor din jur in aceste luni. Asculta de el, daca ai incredere.

Nu trebuie sa pui dramaticul in fata. Este acolo pentru un viitor mai bun, poate chiar pentru voi. Discuta cu el deschis si real... nu luati in tragic cateva luni...

In primul rand explica-i ca vrei mult sa ii fii alaturi, ca e foarte important pentru tine. Are incredere in tine? Lamuriti si asta. Eu apoi as discuta despre de ce nu vrea el exact sa fiti impreuna daca pleaca...adica , asigura-te care e adevaratul motiv.

Cred ca cel mai important e sa va clarificati tot inainte sa plecati. Tot, tot...iti spun din exeprienta. Si trebuie sa vreti amandoi sa duceti 'greul', caci e foarte greu. Nu presupune ca el poate...e posibil sa nu poata!

Poti alege varianta sa ' incercati', dar daca nu merge, vei suferi extrem de mult. Mie cel putin asa mi s-a intamplat. Trebuie sa fii puternic sa tii o relatie la distanta si trebuie sa vreti amandoi, indoielile cu care pornesti pe un drum in care voi sunteti departe nu se sting cu timpul, ci se amplifica. Curaj!

pornesc de la un fapt: increderea este ca un pahar de cristal:un lucru frumos, delicat, perfect...odat spart, desigur se poate lipi la loc...insa...

in locul lui nu te-ai gandi "i-au trebuit cateva zile sa calce stramb...eu plec pentru atata timp..."?

esti foarte tanara...poate in viata ta vei cunoaste amaraciunea care ti-o lasa in suflet tradarea celui drag, si neputinta surda de a trece complet peste parpastia pe care neincrederea o sapa incet dar sigur intre doi oameni...sau poate spre binele tau nu vei trai vreodata ce iti povestesc eu aici.

vorbeste cu el dspre lucrul acesta, ajuta-l sa treaca peste piatra de moara pe care i-ai debarcat-o in suflet...daca reusesti, poate mai ai o sansa de a fi fericita alaturi de el...dar cum sa zic...te-ai intrebat vreodata daca meriti lucrul asta? sau daca el merita sa mai riste odata cu tine?

ma doare capul de cate povesti de genul "am crezut ca il iubesc" am vazut pe aici...tu il iubesti sau doar crezi asta?

-nu trebuie sa raspunzi, este o intrebare retorica.

asculta la ce zice omu asta ca stie el ce spune aci:P... stii,chiar daca te-a iertat,fi sigura ca tot se gandeste ca va mai exista sansa ca tu sa-l inseli dinnou,odata ce ai facut-o atunci,nimic nu te poate impiedica sa o faci dinnou si dinnou... poate omu chiar are dreptate cand spune ca nu e bine sa mai fiti aman2 si sa-l uiti... mai discuta cu el,dar discuta serios si MULT,o discutie daia lung fara bocete si fara pupicuri,doar cu explicatii,intrebari,raspunsuri,asa e singuru fel in care te poti lamurii...

imaginatie a scris:

In primul rand explica-i ca vrei mult sa ii fii alaturi, ca e foarte important pentru tine. Are incredere in tine? Lamuriti si asta. Eu apoi as discuta despre de ce nu vrea el exact sa fiti impreuna daca pleaca...adica , asigura-te care e adevaratul motiv.

Cred ca cel mai important e sa va clarificati tot inainte sa plecati. Tot, tot...iti spun din exeprienta. Si trebuie sa vreti amandoi sa duceti 'greul', caci e foarte greu. Nu presupune ca el poate...e posibil sa nu poata!

Poti alege varianta sa ' incercati', dar daca nu merge, vei suferi extrem de mult. Mie cel putin asa mi s-a intamplat. Trebuie sa fii puternic sa tii o relatie la distanta si trebuie sa vreti amandoi, indoielile cu care pornesti pe un drum in care voi sunteti departe nu se sting cu timpul, ci se amplifica. Curaj!

I-am explicat k vreau sa fiu cu el..El, insa, o data imi spune sa nu fiu copila, k viata nu e asa usoara cum cred yo, iar apoi imi spune k nu vb asa pt k e indiferent, ci pt k vrea sa fak sa ne fie mai usor atunci cand va pleca...dak as fi stiut k nu ma iubeste imi era mult mai usor..asa, insa..nu ma pot resemna cu faptul k il voi pierde, desi ma iubeste..si eu p el..what to do?

dianusa a scris:

I-am explicat k vreau sa fiu cu el..El, insa, o data imi spune sa nu fiu copila, k viata nu e asa usoara cum cred yo, iar apoi imi spune k nu vb asa pt k e indiferent, ci pt k vrea sa fak sa ne fie mai usor atunci cand va pleca...dak as fi stiut k nu ma iubeste imi era mult mai usor..asa, insa..nu ma pot resemna cu faptul k il voi pierde, desi ma iubeste..si eu p el..what to do?

Chier daca pleaca nu inseamna ca il vei pierde.Eu am iubit pe cineva si am plecat, nu l-am pierdut pt ca il iubeam si m-am intors la el de cate ori sa putut, l-am ajutat sa ii fie mai bine DAR m-a pierdut el pe mine pt ca a ramas in tara si a iesit cu altele... Asa ca incearca sa ai incredere in el dar ai de grija ce faci si tu..

dianusa a scris:

Pai..sa o iau d la inceput...am cunoscut acum vreo 2 ani un baiat cu care, sincer, nici prin cap nu-mi trecea k o sa am o relatzie serioasa...adik era genu' d baiat aventurier..Totusi, am facut e ce-am facut si l-am cucerit..Si uite asa a inceput o relatzie care p mine m-a facut extrem de fericita, desi poate nu mi-am dat seama atunci..

El avea 21 de ani, eu 16..va datzi seama k eram o copila cu ,,apucaturi'' normale pt acea varsta..Atunci incepusem si yo sa fumez, sa trag cate-o betzie cu fetele..ajunsesem chiar sa exagerez cu chestii d'astea..

Dupa c a inceput relatia cu el, insa, m-am schimbat..m-am indepartat d prietene, nu imi mai placea sa ies cu ele..imi petreceam astfel majoritatea timpului cu el..ori la mine, ori la el, eram mereu impreuna..s-a schimbat si el enorm..adik..f multe persoane mi-au spus k nu au crezut vreodata k il vor vedea p el asa, tinand cont d cum era inainte:a devenit ,,cuminte'', a renuntat la toate ,,prietenele'' lui, nu mai iesea cu prietenii..

S-a comportat mereu cu mine exemplar..mi-a inteles copilariile, insa mi-a si interzis sa fac multe lucruri(fumat, baut, note mici).Stiu k mi-a interzis pt k imi voia binele..

Asta vara am mers eu la mare in tabara si a venit si el vreo 3 zile(nu a putut mai mult din cauza serviciului).A facut tot posibilul sa ma simt bine, a fost beton:)...Eu, insa, in zilele cand nu era el la mare, l-am inselat..si i-am maturisit dupa vreo 3 luni..mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut cum suferea:plangea k un copil , si eu la fel..M-a iertat, pana la urma..

Azi insa, sufar enorm...De ce?Pt k peste cateva zile va pleca la munca in strainatate..nu are incotro..e orfan, sta in chirie, fratele lui e deja dincolo, are o firma, l-a chemat si p el la munca..imi este extrem d greu sa ma gandesc ca nu va mai fi cu mine..plang zilnic..si nu ii inteleg atitudinea..azi imi spune k ma iubeste enorm, k totul va fi bine, k o sa merg la el dupa c voi termina liceul, stam amandoi cu ochii in lacrimi;maine, insa, ma respinge, imi spune k asa e cel mai bine pt amandoi, sa-l uit, k nu vrea sa isi imparta problemele cu mine, k nu vrea sa ma faca sa sufar...

C sa fac?plang neincetat..cum sa procedez?sa il las in pace sau sa ii demonstrez ca il iubesc si k vreau sa fiu cu el..chiar dak vom fi despartiti un timp...insa...oare are vreo sansa relatzia noastra la distantza?sunt extrem d trista..ajutati-ma, va rog...

Relatiile la distanta sunt foarte greu de mentinut...(mai ales ca tu l-ai si inselat o data)

Daca cu adevarat il iubesti,se va gasi o solutie;lupta pentru el,nu renunta asa usor.

Mda...nu mai spun ca trebuie incredere,intelegere,ca e de la sine inteles..

(p.s.nu stiu cum a putut sa te ierte,eu in locul lui de mult te-as fi lasat balta.Si stau si ma intreb,oare chiar a reusit sa treaca peste??Si o alta nedumerire:pai daca spui ca il iubesti asa de mult,bla,bla bla..de ce l-ai inselat?? )

Dark_Dragon a scris:

Si o alta nedumerire:pai daca spui ca il iubesti asa de mult,bla,bla bla..de ce l-ai inselat?? )

good point

Dark_Dragon a scris:

(p.s.nu stiu cum a putut sa te ierte,eu in locul lui de mult te-as fi lasat balta.Si stau si ma intreb,oare chiar a reusit sa treaca peste??Si o alta nedumerire:pai daca spui ca il iubesti asa de mult,bla,bla bla..de ce l-ai inselat?? )

Mda..pai..nush cum sa explic..l-am inselat pt k simteam nevoia unei schimbari..de f scurta durata, dar macar o schimbare..mi se parea k totul era bine de prea mult timp..atfel incat ajunsesem sa ma plictisesc d atata fericire..dupa c i-am spus, insa, si am simtit k exista probabilitatea de a-l pierde, am inceput sa disper..la fel cum mi se intampla acum..

si acum o sa spuneti k dak iubesti nu t poti plictisi, nu?

Ei bine, eu cred k t poti plictisi si poti insela chiar dak iubesti..in plus, dak iubesti si inseli, iti dai seama k nimeni nu se compara cu pers iubita si ramai langa ea p viitor, nu mai faci aceeasi greseala(asta in caz k mai vrea ea)..

E cineva d acord cu mn?