Borderline- topice unite

BlueSugar a scris:

Nu este niciodata buna auto-diagnosticarea.

E mai usor pentru victima sa-si puna un diagnostic psihiatric, sau sa i se puna, diagnostic care sa disculpe agresorul de responsabilitatea morala a cauzarii simptomelor.

adica eu is labila, nu ala e de vina ca m-a calcat sistematic in picioare si-s la limita rabdarii.

posibil.

de ce ar vrea cineva sa-si faca asta ??

YasmiSL a scris:

adica eu is labila, nu ala e de vina ca m-a calcat sistematic in picioare si-s la limita rabdarii.

posibil.

de ce ar vrea cineva sa-si faca asta ??

Presupun ca te simti mai important/a, creste self esteemul. E mai convenabil sa crezi ca esti stapan/a pe viata ta, chiar si pe partea negativa, decat sa te consideri victima. Dar depinde de om. Unora le place sa gaseasca vinovati peste tot pentru ce li se intampla, altii se invinuiesc singuri pentru motive aberante. Astea fiind extremele.

Finnian a scris:

Exista doua categorii de persoane BPD, din observatie personala - cele care ii distrug pe altii si cele care se distrug pe sine.

Eu fac parte din a doua categorie.

In ce sens te autodistrugi?

Aseneth a scris:

Presupun ca te simti mai important/a, creste self esteemul. E mai convenabil sa crezi ca esti stapan/a pe viata ta, chiar si pe partea negativa, decat sa te consideri victima. Dar depinde de om. Unora le place sa gaseasca vinovati peste tot pentru ce li se intampla, altii se invinuiesc singuri pentru motive aberante. Astea fiind extremele.

totusi agresor si victima sunt niste concepte.

nu inteleg de ce cineva care se simte lezat permanent de comportamentul cuiva apropiat, s-ar simti inferior pt asta.

de-a dreptul m-as simti superioara ca-l suport.

nu e o victima in adevaratul sens al cuvintului, e mai degraba intr-o situatie defavorabila.

cu adevarat victime sunt putini.

Dar nici n-am zis ca as fi. Probabil nici nu am vreo tulburare psihica ci pur si simplu o iau pe aratura ocazional.

Suficient incat sa deschid topice din astea minunate :) .

Multa lume reuseste cu suces sa traiasca asa pana la adanci batraneti. :)

Nu e nimic in neregula cu viata mea. Decat faptul ca nu stiu sa o apreciez.

Am hotarat sa renunt in mare la energizante, probabil si astea contribuie la instabilitatea emotionala si impulsivitate.

Poate asta e solutia, sa nu ma mai tampesc chimic :) .

Finnian, cati copii ai?

Doi .

Starile mele proaste sau ciudate nu au nicio logica pentru ca am o viata mai mult decat ok si o familie extraordinara (nu exagerez de data asta). De asta m-am gandit la o tulburare psihica, un efect secundar al unor substante samd.

Ramasesem cu un fix pe BPD din mai multe motive - impulsivitatea, alternarea starilor de euforie/depresie, idealizarea relatiilor cu altii, dependenta emotionala (de care am scapat din fericire, dar am avut-o foarte pronuntat intr-o vreme) samd.

Dar mai stiu si ca e foarte comun ca oamenii sa treaca prin perioade dificile dpdv emotional, pe care nu si le pot explica.

Si ca se trece peste si viata continua ca si inainte.

Poate ca am petrecut prea mut timp cu cazmaua in mana, disecand ce ar putea fi in neregula cu mine, in loc sa traiesc momentul.

La inceput mi s-a parut interesant si intr-adevar am aflat multe lucruri, insa linistea nu mi-am gasit-o in modul asta si incep sa cred ca nici nu e posibil.

Probabil chiar am iesit din procesul asta mai varza decat eram. Am mai adaugat intrebari si obsesii celor pe care le aveam deja. Inutil poate. Sau poate nu. Oricum raman de parere ca am avut o aroganta mult prea mare crezand ca pot fi prorpiul psiholog. Am renuntat de multe ori la somn in ultima perioada, care oricum era rarefiat si prost, pentru a citi o carte sau alta. Dar facand asta ca un orbete, mai mult sau mai putin, nu am ajuns decat la zapaceala.

Dar viata merge inainte si exista alte prioritati in momentul asta.

Finnian a scris:

BPD inseamna de fapt o traire mult mai intensa a experientelor pe care altii (majoiritatea oamenilor) le-ar trai fara o asemenea reactie emotionala.

Exista doua categorii de persoane BPD, din observatie personala - cele care ii distrug pe altii si cele care se distrug pe sine.

Eu fac parte din a doua categorie.

Am descoperit ca am aceasta tulburare de personalitate citind cateva carti despre BPD, in care parca ma uitam in oglinda.

De asemenea, mama mea are aceasta tulburare deci presupun ca fondul este genetic.

Dar exista si o parte buna. Si anume trairea emotiilor pozitive la o intensitate de 1000% .

Cand cineva isi spune despre relatia cu mine ca este un amic, eu imi spun despre relatia cu el ''este fratele meu, il iubesc, as muri pentru el''. :)

Probabil ati mai cunoscut oameni care pun foarte mult suflet in cauze care aparent nu sunt ale lor. Asta e pentru ca traiesc la intensitate maxima anumite mesaje si ar actiona in consecinta oricand. Si-ar da viata pentru cauze care aparent nu au nicio legatura cu originile sau experientele lor, doar rasuna foarte tare in sufletele lor.

Nu e deloc un lucru rau. Cel putin eu nu cred.

E ceva ce presupune trairea relatiilor interpersonale la intensitate maxima, ceea ce inseamna ca BUCURIA este mult mai intensa decat ar fi in cazul unor oameni normali.

E o intensitate a trairii si gandirii inaccesibila multora. Eu nu imi inchipui cum ar fi sa traiesc fara BPD. Probabil moartea. :)

Nu exista persoane sanatoase 100%, iar daca exista nu cred ca sunt asa cum ne inchipuim noi c-ar fi. E imposibil sa ramai perfect echilibrat cand ai parte de tot felul de presiuni zilnic, nu suntem roboti, totul e sa reusim sa ne mentinem pe linia de plutire. Deseori, dupa ce citesti carti de psihologie, esti tentat sa-ti pui tot felul de diagnostice si sa crezi ca e ceva in neregula cu tine. Parerea mea e ca si psihologii sunt tentati sa puna prea repede diagnostice, sa eticheteze un om. Faptul ca traiesti totul intens are si avantaje, asa cum ai remarcat, sa traiesti bucuriile la maxim, sa te bucuri de ceva la maxim, de un cantec, de exemplu, nu e la indemana oricui, singurul lucru pe care poti sa-l faci e sa te autoeduci sa nu mai raspunzi la stimulii negativi, nu cred ca-i imposibil, o spun din experienta. Si chiar daca nu-ti reuseste asta intotdeauna, cred ca e mai bine sa ai parte si de trairi negative decat sa fii plat, oamenii plati seamana cu niste morti vii. :)

Finnian a scris:

Doi .

Starile mele proaste sau ciudate nu au nicio logica pentru ca am o viata mai mult decat ok si o familie extraordinara (nu exagerez de data asta). De asta m-am gandit la o tulburare psihica, un efect secundar al unor substante samd.

Ramasesem cu un fix pe BPD din mai multe motive - impulsivitatea, alternarea starilor de euforie/depresie, idealizarea relatiilor cu altii, dependenta emotionala (de care am scapat din fericire, dar am avut-o foarte pronuntat intr-o vreme) samd.

poate fi PMS, apropierea de menopauza, prea multe pe cap, copii mari, parinti care au nevoie de ajutor, sot ocupat etc.

uneori mai obosim si noi , sa stii ca nu suntem de fier, ba chiar imbatrinim si ne mai lasa puterile, inclusiv nervii.