Borderline- topice unite

magaruldeaur a scris:

da, sunt constienta ca am aceasta boala toata viata, dar nu o s-o las sa ma domine.respectati-va si iubiti-va.

Nu e o boala, e o tulburare, o decompensare a functiilor psihice cauzata de un factor agresor extern (parintii tai, cum spuneai).

Mie terapeutul mi-a dat de inteles ca daca factorul extern dispare (rupere totala de ai mei, emotionala, materiala), si nu il rulez cu mine insumi sau cu altii, apar semne de vindecare.

Capcana e ca o victima invinsa de agresor sa se intoarca la el, pentru ca ea crede ca fara agresor nu poate supravietui.

Dintre cunostiintele mele, care au facut terapie, le-a trebuit 2-3 ani pana sa realizeze ca parintilor le poti pune cruce. Si ca orice contact cu ei, e o asteptare inselata. Pana la urma e ceva de genul "...restul e tacere".

eu am avut o copilarie fericita, am niste parinti extraordinari, si am borderline. E ingrozitor sa traiesti cu tulburarea asta, totdeauna simt un freamat interior, traiesc sub presiune, am sensatia ca dintr-un minut in altul toata viata mea poate sa devina o tragedie, sunt tot timpul in garda, imi fac tot felul de scenarii in cap, am o gramada de ganduri, ma trezesc dimineata cu tot felul de conversatii in cap, totdeauna vorbesc cu cineva in capul meu. Cand am o relatie cu cineva la inceput totul e super frumos dupa care devin obsedatTot ce se intampla in viata mea e o drama. Vad obstacole la fiecare pas. Nu exista nuante de gri in viata mea, numai alb negru dar mai mult negru. Mai nou am inceput sa am atacuri de anxietate foarte des, parca fac parte din mine. Am si ganduri de sinucidere, ma gandesc la moarte ca la o eliberare, dar nu am destul curaj sa o fac pentru ca ma simt vinovata. Ma simt neputincioasa, m-am saturat sa ma prefac ca sunt bine cand de fapt nu sunt si niciodata nu am fost cu adevarat.

BPD inseamna de fapt o traire mult mai intensa a experientelor pe care altii (majoiritatea oamenilor) le-ar trai fara o asemenea reactie emotionala.

Exista doua categorii de persoane BPD, din observatie personala - cele care ii distrug pe altii si cele care se distrug pe sine.

Eu fac parte din a doua categorie.

Am descoperit ca am aceasta tulburare de personalitate citind cateva carti despre BPD, in care parca ma uitam in oglinda.

De asemenea, mama mea are aceasta tulburare deci presupun ca fondul este genetic.

Dar exista si o parte buna. Si anume trairea emotiilor pozitive la o intensitate de 1000% .

Cand cineva isi spune despre relatia cu mine ca este un amic, eu imi spun despre relatia cu el ''este fratele meu, il iubesc, as muri pentru el''. :)

Probabil ati mai cunoscut oameni care pun foarte mult suflet in cauze care aparent nu sunt ale lor. Asta e pentru ca traiesc la intensitate maxima anumite mesaje si ar actiona in consecinta oricand. Si-ar da viata pentru cauze care aparent nu au nicio legatura cu originile sau experientele lor, doar rasuna foarte tare in sufletele lor.

Nu e deloc un lucru rau. Cel putin eu nu cred.

E ceva ce presupune trairea relatiilor interpersonale la intensitate maxima, ceea ce inseamna ca BUCURIA este mult mai intensa decat ar fi in cazul unor oameni normali.

E o intensitate a trairii si gandirii inaccesibila multora. Eu nu imi inchipui cum ar fi sa traiesc fara BPD. Probabil moartea. :)

li se intampla multora care citesc carti de specialitate sa le li se para ca au afectiunile prezentate acolo

Schizofrenogen (cei care-i distrug pe ceilalti) - > Schizofren (persoana sensibila care se distruge pe sine), acestia sunt co-dependenti in jocul Agresor-Victima

Copiii mai sensibili (mai fricosi, mai putin inteligenti emotional) decompenseaza intr-un mediu familial ostil, ipocrit, mincinos, ambibivalent, etc. Unii dintre ei vor decompensa psihiatric si li se va pune stampila de schizofreni. In spatele lor insa se ascund autorii morali ai scindarii mentale, parintii schizofrenogeni. Cei care in exteriorul familiei sunt lapte si miere, iar in interior in special cu copilul sunt acri, ostili, batjocoritori, si uneori milosi si hiperprotectori (il invata pe copil sa-si planga de mila). Dupa care il lovesc prin comparatii si vorbire aluziva.

Finnian a scris:

Ai tendinte sinucigase? Te mutilezi, ai comportamente distructive?

Trairile tale emotionale sunt extreme si nu poti sa le faci fata? Ai relatii haotice si confuzii asupra propriei identitati?

eu nu cred ca daca traiesti emotiile la intensitate maxima si te implici total in anumite cauze suferi de bpd pur si simplu esti o persoana mai sensibila si ceea ce se intampla in jurul tau sau ti se intampla tie are un impact mai mare asupra ta decat a celorlalti

Finnian a scris:

Eu nu imi inchipui cum ar fi sa traiesc fara BPD. Probabil moartea. :)

Te doare asa de tare imaginatia asta ca te diagnozezi singur???

Finnian a scris:

Da, si eu am luat o data 6/9 la testul lui borderlica, uite l-am facut si acum de curiozitate, am 4/9 dar cu simptome luate asa, de-a lungul intregii vieti. De fapt, de pe le 17 ani nu mai tendintele alea. Laitmotivul ramane, insa, emotiile duse la extrem si oscilatiile foarte rapide intre cele doua extreme. Comportamentul mi s-a schimbat, de cand am fetita, pentru ca ma controlez, dar trairile sunt la fel de intense.

Finn, sper ca n-ai citit cartea aia Cum sa te prostesti de unul singur? . Eu am citit-o si mi se parea ca am toate tulburarile de personalitate cunoscute si inca vreo 5 nedefinite.Mi-a trebuit juma' de an sa-mi scot "diagnosticele" din cap. Crede-ma ca m-am uitat in arborele genealogic al tulburarilor naspa : hiperemotivitatea nu e mama lui bordei. De fapt, nu-s nici macar rude apropiate.Sunt asa, de-a saptea spita. Se si pot casatori daca vor.

Finnian a scris:

BPD ...

N-ai, mai, asa ceva

Borderline Personality Disorder