Borderline- topice unite

mda...e desttul de nasola chestia asta borderline...trebuie sa te lupti mult cu tine insati ca sa reusesti sa treci peste si sa iti vezi de viata ta....de fapt este un mare succes si o mica imbunatatire adusa unei astfel de pesoane...trebuie sa vrei mult si sa lupti pentru a putea sa scapii de asta....nu zic ca nu vor ramane consecinte in decursul vietii insa depinde cum vezi situatia....cel mai important lucru e sa nu te lasi batut sa iti continuii mereu viata......eu una asa am facut de cand am fost diagnosticata,insa cu terapie,si medicatia corespunzatoare viata mea s-a imbunatatit major....

Dar ce faci cand banuiesti borderline la o persoana apropiata? O persoana care nu ar accepta nici in ruptul capului ca relatiile defectuoase pe care le are ar putea fi si din cauza ei, nu doar din vina celorlalti.

si cum se manifesta boala asta ? Ceva de genul ... va URASC pe toti !!!! viermi imputiti sper sa va inecat in propriul sange putrezit !!!

Din cate am inteles eu, baza tulburarii este nevoia imensa de afectiune pe care insa borderliner-ul nu stie sa o procure si sa o intretina. Asa ca recurge la "siretlicuri" (manipulare, santaj, tentative de suicid) ca sa atraga atentia asupa sa si ca sa "castige dragostea". Chiar daca reuseste, tot nu este multumit, pentru ca pune oamenii pe un piedestal, ii vede ca fiind perfecti, si cei apropiati pur si simplu nu au cum sa nu il dezamageasca pentru ca asteptarile lui sunt mult prea mari. Are schimbari de dispozitie extrem de bruste, de ordinul minutelor, vede totul in alb si negru - poate sa ocarasca pe cineva pentru ca 5 minute mai tarziu sa il ridice in slavi sau viceversa.

Nu bag mana in foc pentru tot ce am scris, am scris din ce imi amintesc ca am citit la randul meu.... dar daca intrebarea ta era din curiozitate, cred ca iti poti face o idee din ce ti-am spus :airkiss:

daca as fi vrut sa aflu ceva despre boala as fi apelat la wikipedia ...

Heretic a scris:

daca as fi vrut sa aflu ceva despre boala as fi apelat la wikipedia ...

SI te-ai fi retinut din a intreba...

Este evident ca tii "ochii inchisi" cand citesti un post ...

Heretic a scris:

Este evident ca tii "ochii inchisi" cand citesti un post ...

Cine te-a suparat asa tare?

Justine_ a scris:

Eu suspectez ca mama ar putea suferi de Borderline, am regasit-o in aproape toate caracteristicile din tot ce am citit pe net. Avem o relatie proasta de ani multi, are obiceiul sa ma jigneasca foarte des si uneori ajunge la insulte foarte urate si foarte grave. Trece de la sentimente de apropiere la furie in doar cateva minute, si uneori ajunge la furie din motive absolut banale (de exemplu, pentru ca imi rod o unghie). Face promisiuni de care apoi nu se mai tine, motivand ca nu ma vrea sa ma ajute pentru ca am facut ceva ce a deranjat-o (de asemenea e vorba de lucruri banale si marunte, atat de marunte incat efectiv nu am cum sa nu fac greseli). Se plange deseori ca se simte singura, dar in acelasi timp indeparteaza in mod constant pe toata lumea din jurul ei insultandu-i, desconsiderandu-i, exagerand foarte tare lucrurile pe care le critica. Considera ca toate relele care s-au intamplat in viata ei au fost din vina altora. Ma scoate din viata ei ca apoi sa incerce sa ma cheme inapoi on a regular basis

Acum vine problema cea mai mare: nu vrea sub nici o forma sa mearga la un psiholog. Nu i-am spus ce banuiesc eu ca are si nici nu cred ca trebuie, diagnosticul trebuie pus de un specialist, doar ca nu o pot duce cu de-a sila la unul. Timpul doar a inrautatit lucrurile pana acum, toate au mers de la rau la tot mai rau. Ce pot face eu ca fiica a ei ca sa am o intelegere mai buna cu ea, ca sa nu ma mai raneasca in continuu? Si cum o pot ajuta pe ea?

Ce seamana cu maica-mea...asa facea si ea...pana chiar am renuntat sa mai incerc,si a ramas singura.

Cred ca problema e vinovatia,si proiectia problemelor asupra celorlalti...cu o doza de paranoia...

Arcangelo a scris:

Ce seamana cu maica-mea...asa facea si ea...pana chiar am renuntat sa mai incerc,si a ramas singura.

Sunt pe punctul de a face acelasi lucru, de la un timp o vizitez mult mai rar, deseori nu ii raspund la telefon (ma suna cel putin zilnic). Simte ca s-a schimbat ceva, insa pentru ca nu poate sa inteleaga ce, da vina pe sotul meu. Chiar ieri mi-au fost povestite cateva discutii intre ea si alti membri ai familiei care m-au ingrijorat, pentru ca am constatat ca daca nu ma mai are pe mine sa ma jigneasca, sa ma insulte, face acelasi lucru cu oricine ii raspunde la telefon. Ma impart intre datoria de a o ajuta (si intrebarea daca am intr-adevar aceasta datorie) si faptul ca vreau sa traiesc o viata normala.