Unul dintre aspectele ce tin de tulburarea de personalitate borderline (TPB) este automutilarea. Automutilarea poate imbraca mai multe forme, cum ar fi tricotilomania, arsurile provocate cu tigara, inteparea cu ace etc. Dar cea mai cunoscuta si intalnire forma a automutilarii sunt taieturile la nivelul epidermei (a nu se confunda cu scarificarea). Despre aceasta forma de autoflagelare mi-ar placea sa discutam.
Intrebarea care se pune este de ce apare si ce rol are acest comportament.
La prima vedere am fi tentati sa dam o explicatie de genul "pentru a atrage atentia", ca si cum automutilarea ar fi un strigat de ajutor. Adevarul este ca un numar extrem de mic de cutters ar putea fi incadrati in aceasta categorie. Din contra, majoritatea lor isi ascund ranile cat pot de bine, iar atunci cand le sunt descoperite sunt tentati sa inventeze povestioare despre un asa-zis accident.
Sa fie aceste mutilari anticiparea unui suicid, forma soft de repetitie pentru "marele act"? As spune ca nu. Chiar daca TPB este insotita de ganduri si tendinte suicidare, in special in perioada paroxistica a suferintei emotionale, automutilarea nu este legata de ele.
Este automutilarea o forma de autopedepsire, cunoscut fiind faptul ca cei cu TPB vad lumea, oamenii si evenimentele impartite in categorii dihotomice inflexibile de genul "alb-negru", "foarte rai-foarte buni", inclusiv la ei aparand acest splitting (de exemplu: X, crescut intr-un mediu extrem de prohibitiv si invalidant, ajuns la varsta adolescentei nu-si poate integra pornirile sexuale, absolut normale pentru varsta sa, in cadrul conditionarilor primite de la mediul in care a crescut; neputand integra noile senzatii, tendinte si emotii in matricea initiala, X va incepe sa le perceapa ca venind dintr-o zona care nu se potriveste cu conceptia sa despre sine, asa ca le va respinge (ca impure, respingatoare, bestiale etc.), si o data cu ele si o parte din el, divizindu-se in "X cel bun" si "X cel rau"). Ar fi si asta o varianta, dar la fel ca si in cazul automutilarii ca semnal pentru atragerea atentiei, prea putini se incadreaza in ea.
Dar daca am privi automutilarea ca un mecanism de a face fata intensitatii durerii emotionale, de gestionare a ei, de a transfera o parte din durerea emotionala in corp?