Borderline- topice unite

Typhon a scris:

Cum poate omul sa fie bine daca se tot gandeste la problemele pe care le are ?

Corect.

YasmiSL a scris:

Gindirea pozitiva vindeca probleme fizice, boli.

Cu atit mai mult e benefica pt psihic.

Asta am constatat de cateva ori in viata, inclusiv recent, ca energia pozitiva atrage rezolvarea unor lucruri, pe cand inversunarea si obsesia pentru probleme te scufunda intr-o mocirla psihica in care tinzi sa ii tragi si pe altii.

E ceva chiar ciudat pentru ca optimismul meu vine fara motiv in perioade mult mai proaste decat cele in care eram pesimista. Dupa care se rezolva lucrurile, in mod inexplicabil. E un pattern pe care l-am observat.

Finnian a scris:

Tu ai un diagnostic stabilit de cineva?

Numai de mine insumi. Din proprie experienta si atat.

RTFM a scris:

Stiu ca se poate. Am facut-o. Am ajuns si la partea distructiva. Am luat-o de la cap. Se poate, stiu. Dar nu-mi place. Nu sunt eu insumi, ma depersonalizeaza. Asa ca nu-mi ramane decat sa alternez intre astea doua stari.. Perioade autoimpuse de ''nepasare'' si cele de..autodistrugere

Perioade bune nu ai deloc? In sensul de a fi sincer optimist, de a te bucura, de a avea relatii pozitive, chiar in contextul in care le resimti prea puternic uneori.

Finnian a scris:

Perioade bune nu ai deloc? In sensul de a fi sincer optimist, de a te bucura, de a avea relatii pozitive, chiar in contextul in care le resimti prea puternic uneori.

Ba intodeauna ma bucur sincer si resimt senzatiile la intensitate maxima. De obicei ma bucura mai mult.. realizarile si bucuriile altora; de ale mele nu-mi prea pasa, nu le vad si nu le valorez. Ehee, daca as sta sa analizez fiecare situatie si emotie prin care trec, as scrie cateva carti

RTFM a scris:

de ale mele nu-mi prea pasa, nu le vad si nu le valorez

Dar presupun ca exista.

Pot sa te intreb ce iti declanseaza fazele autodistructive?

Finnian a scris:

Dar presupun ca exista.

Pot sa te intreb ce iti declanseaza fazele autodistructive?

Atodestructive le vad eu pt ca implicandu-ma prea mult sufleteste in.. orice si in tot imi face rau la un momentdat. Si ma gandesc ca daca mi-ar pasa mai putin, ar fi ok. Dar nu pot fara ganduri sau analiza.

RTFM a scris:

Ba intodeauna ma bucur sincer si resimt senzatiile la intensitate maxima.

Asta-i un dar de care putini au parte, iar cei care nu-l au nu pot sa-i inteleaga pe cei ce-l au si-i privesc fie cu mila, fie cu dispret, fie cu un amestec din ambele :)

P r o z a c a scris:

Asta-i un dar de care putini au parte, iar cei care nu-l au nu pot sa-i inteleaga pe cei ce-l au si-i privesc fie cu mila, fie cu dispret, fie cu un amestec din ambele :)

In acelasi timp e coplesitor. Dar sunt foarte, foarte multumita de mine pt ca nu am cunoscut vreodata invidia sau gelozia pe realizarile sau binele altuia. Intotdeauna m-am bucurat pt altii, mai mult decat pt mine insami, din tot sufletul. Si sub nicio forma nu pot intelege aceste resentimente ale oamenilor fata de binele altora, oricate explicatii as fi cautat. Dar asta e partea buna.

Partea autodestructiva intervine cand in aceeasi masura, cu aceeasi intensitate, ma afecteaza si suferintele altora. Ei, atunci as vrea sa nu mai simt nimic. Eu asa sunt dintotdeauna, nu m-am..''imbolnavit'' pe parcurs. Asa e firea mea.. Si mi s-a ca luat..

Cat despre cum ma privesc altii... well, I don't give a damn. I'm the best, f*ck the rest :rot:

Poate esti doar hipersensibil.

Din cate stiu in cazul persoanelor care au BPD procesul de autodistrugere este mai concret,in sensul ca se pun in pericol, abuzeaza de anumite substante, uneori chiar se ranesc. Au o nepasare fata de sanatatea lor si o dorinta inconstienta de a isi face rau.

Eh, c-o fi una, c-o fi alta, nu conteaza ce nume poarta.. ''boala''. Majoritatea ''bolilor'' de genul asta sunt inchipuieli pe care le exploatam in lipsa de ocupatie. Imi cunosc starea, felul de a fi, o accept si incerc sa o controlez atat cat pot eu singura. Nu se pune pb de pastile sau alte substante. Nu suport nici banala aspirina, trebuie sa-mi fie foarte rau ca sa ma las convinsa sa iau vreun medicament. E drept, in majoritatea timpului nu-mi prea pasa de mine, dar nu intr-atat cat sa-mi fac rau constient; insa destul cat sa pun pe altii inaintea mea. Si asta consider ca nu e ok, chiar daca m-am obisnuit deja cu felul meu de a fi.