Borderline- topice unite

RTFM a scris:

Ba conteaza. Vezi ce spui? ''nu ii fac nefericiti pe cei din jurul meu" . Exact asta e pb. Dar fericirea noastra? Mereu ii vom pune pe ei/altii pe primul loc. Si asta nu e ok.

Nu vad de ce sa nu fie OK. Omul nu poate trai izolat si cand traieste alaturi de altii trebuie sa caute sa fie in armonie cu ei, sa colaboreze, nu sa fie elementul care destabilizeaza. Asta cred eu cel putin.

Asta e cea mai mare temere cand apare ipoteza unei tulburari psihice pentru ca cei din jur, normali fiind, nu au de ce sa suporte un comportament schimbator sau reactii nejustificate.

RTFM a scris:

Cum? Care e metoda? Eu n-am gasit-o.

e mai greu daca nu e in firea ta, dar iti poti impune asta.

mai putina teoretizare, mai putina analiza a starilor, mai mult timp ocupat real.

sa te concentrezi pe lucrurile mici care te bucura, pe starile care iti dau energie pozitiva si sa eviti contactul cu persoanele care iti dau stari proaste.

sa inveti sa te pui pe tine pe primul loc, sa te detasezi de emotiile celorlalti.

ceilalti sunt importanti in masura in care au nevoie de ajutor serios, in rest, nu suntem aici sa traim viata altora si starile altora.

Finnian a scris:

Omul nu poate trai izolat si cand traieste alaturi de altii trebuie sa caute sa fie in armonie cu ei, sa colaboreze,

da si nu, eu am inteles asta destul de tirziu fapt care mi-a adus destule suferinte aiurea.

sa fi in armonie cu ei, sa colaborezi, sa le fi alaturi, sa empatizezi cu ei, nu inseamna sa-ti transmita tie toate starile lor si sa fi responsabila de rezolvarea problemelor lor.

nu stii sa pui limita si totul vine spre tine, absorbi problemele si starile tuturor cu care intri in contact si-ti pasa.

Finnian a scris:

Nu vad de ce sa nu fie OK. Omul nu poate trai izolat si cand traieste alaturi de altii trebuie sa caute sa fie in armonie cu ei, sa colaboreze, nu sa fie elementul care destabilizeaza. Asta cred eu cel putin.

Asta e cea mai mare temere cand apare ipoteza unei tulburari psihice pentru ca cei din jur, normali fiind, nu au de ce sa suporte un comportament schimbator sau reactii nejustificate.

Sa fie in armonie da, e ok. Dar nu sa puna in mai toate cazurile fericirea lor mai presus de fericirea lui. Pt ca asta se intampla.

YasmiSL a scris:

cred ca exagerati putin.

Eu cu siguranta am exagerat deschizand topicul asta. Si foarte posibil, crezand ca am BPD. Cum de altfel mi-a spus atata lume.

Oricine are perioade cand o ia pe aratura. Unii mai des decat altii, e drept.

YasmiSL a scris:

are 25 de ani si 2 copii si experientta de viata a uneia de 40 ??

pai cred ca eu ca-i coplesita.

Experienta unei femei de 40 nu, ca e imposibil. In rest, nu e nimic anormal in legatura cu viata mea.

intri intr-un cerc vicios, te simti bine ocrotind, ajutind, tot mai multi vor apela la tine (sau iti vei face tu timp pt mai multi), vor veni cu probleme tot mai diverse si de mai mica importanta obisnuiti ca gasesc intelegere.

o sa ajungi coplesita de doleantele tuturor , presata de problemele altora( fie si cei apropiati tie) fara sa mai ai timp sa-ti vezi de ale tale.

asa ajungi sa acumulezi frustrari pt ca de nevoile tale nu se mai ocupa nimeni, nici macar tu.

si nu-i de mirare ca obosesti, esti intoarsa pe dos sau iti sare tandara din nimic.

incearca sa vezi lucrurile simplu si practic fara sa le acorzi importanta universala si filozofica.

ai sa-ti dai seama ca te simti coplesita si toti trag de tine, sau asta e senzatia.

@pt amatorii de intrebari, da, am facut si eu din astea.

YasmiSL a scris:

e mai greu daca nu e in firea ta, dar iti poti impune asta.

mai putina teoretizare, mai putina analiza a starilor, mai mult timp ocupat real.

Stiu. Dar nu tine mult timp. Te umple de frustrari pt ca ..nu e in firea ta.

Nu pot fara analiza, fara gandire. Asta e problema.Un razboi permanent intre rational si emotional. Ambele sunt foarte puternice si totusi ma las coplesita de emotional, constienta fiind in acelasi timp ca e rational incorect. Si incep analiza.

YasmiSL a scris:

sa inveti sa te pui pe tine pe primul loc, sa te detasezi de emotiile celorlalti.

Imposibil. La fel, merge o perioada.. Si atat.

Aseneth a scris:

Pai sunt unii oameni care nu traiesc doar ca sa imbatraneasca, si traiesc in mai multe dimensiuni decat timpul in sine. Coplesita nu este din cauza experientei de viata, dimpotriva, asta o ajuta sa nu clacheze. Tu esti dintre userii care citesc postarile din 7 in 7?

Din punctul meu de vedere nu m-a atacat nimeni, mai ales pe topicul asta.

Nu am experienta dar prind din mers. Asa face toata lumea, presupun.

Situatia putea fi mult mai proasta. De fapt este pentru multa lume.

Finnian a scris:

In rest, nu e nimic anormal in legatura cu viata mea.

Acuma te aperi.

Nu ar trebui sa fie nimic anormal pt ca esti de acord cu alegerile facute.

Logic si tu vezi ca ar trebui sa fi ok si totusi nu esti.

Undeva e prea mult si doar tu poti sa fi sincera si sa depistezi unde anume nu e bine.

Daca undeva nu e bine, nu inseamna ca toata viata ta e anormala.

Inseamna doar ca acel ceva deranjant iti da viata peste cap.

RTFM a scris:

Stiu. Dar nu tine mult timp. Te umple de frustrari pt ca ..nu e in firea ta.

Imposibil. La fel, merge o perioada.. Si atat.

Mai ai caderi, dar daca insisti se poate.

Totul e chestie de vointa.

Cind o sa realizezi cu adevarat cit rau iti faci, o sa te schimbi.

Altfel devine distructiv.

Nu spun ca nu vei fi empatic, dar inveti sa nu-ti dai sufletul pt asta si sa fi selectiv. Asta e cuvintul cheie, SELECTIV si sa pui tu limita.

AJUT PE ALTII, IMI PASA DE ALTII, PINA UNDE NU MA PIERD PE MINE. ASTA E LIMITA.

Cum poate omul sa fie bine daca se tot gandeste la problemele pe care le are ? Asa le dai putere in viata ta. Mai multa recreere, mai putina gandire... eu asa scap de ele.

YasmiSL a scris:

Daca la o virsta tinara, cind altele sparg cluburile , tu ai responsabilitatile unui adult, te poate face sa devii ultrasensibila, sa nu-ti gasesti locul, sa-ti pui intrebari ,sau sa fi coplesita.

Depinde de persoana, de familie, de mediul in care cresti. Soacra mea, de pilda, la 19 ani avea 3 copii si ii crestea singura.

Dar presupun ca stresul a fost problema principala.

Am spart si eu cluburile o jumatate de an; m-au spart ele pe mine mai bine zis .

Dar e o pierdere de vreme, nu asta cautam de la viata.