Paranoia

Ai intrebat de paranoia pentru ca ai pe cineva care ar suferi de asa ceva. Asta nu era greu de ghicit.

Ti-am spus ca n-o sa copieze nimeni carti pe forum despre paranoia ca sa le citesti tu. Si nici nu te-ar ajuta.

Te-am intrebat ce si cum ca sa ne facem o idee despre persoana in discutie pentru a te putea ajuta cu vreo parere, idee.

E nerezonabil ce spun?

Poate fi o accentuare de personalitate, şi

Pana acum vad ca subiectul se invarte in jurul cozii si nimic nu se lamureste.

Trebuie plecat de la cauzele paranoia.

Paranoicul nu devine din senin paranoic.

Mai intai el este cu script de victima sau agresor.

Iar in familia care si-o formeaza deasemenea el duce o viata de agresor sau victima.

In ambele cazuri existenta sa nu e ghidata de busola unui sentiment real fata de locul sau in familia unde e, sau dimpotriva, cei din jur sunt cu el ambivalenti sau trivalenti in sentimente. Confuzia asta la persoanele sensibile care au nevoie sa fie iubite poate duce la paranoia.

Paranoia vine din lipsa de sentiment, din minciuna si manipulare.

Fie paranoicul e cel care minte si manipuleaza in interiorul familiei sale, fie el este cel mintit si manipulat in plan sentimental.

Cu timpul starea de frustrare si comflict permanent decompenseaza in PARANOIA.

De aceea e necesara consilierea separata a fiecarui membru din familie, apoi confruntati toti, si la urma

IDEAL ar fi ca cei fara sentiment sa paraseasca familia. Dar unde in Romania, in saracia asta?

Fara sa colaboreze si persoana afectata , nu vei rezolva nimic, niciodata. Si nu vor folosi nici cartile de psihiatrie. Daniel si Iosafat au dreptate. Mai citeste odata, cu mare atentie ce au scris ei si in alte topicuri. Cat despre primul, cred ca a raspuns mereu rezonabil si mai cred ca, el chiar are cunostiinte de psihologie. La intrebari vagi , si raspunsuri idem. Daca se vindecau asa usor bolile , in urma unei simple intrebari si a unor consultatii pe forum, nu mai aveam demult bolnavi pe pamant.

De acord

fitzroy a scris:

Am trecut din nefericire personal prin asta, cu cineva foarte, foarte apropiat. E cumplit de greu. Singura sansa este ca persoanele care-i sunt cel mai apropiate din punct de vedere afectiv sa-l prinda intr-un moment de liniste si normalitate, si sa-l convinga cu blandete si detasare de utilitatea unei banale vizite la psihiatru. E nevoie de foarte multa rabdare, de foarte mult timp, de foarte multa intelegere. Chiar si asa, e infiorator de chinuitor, mai ales cand se intampla unei persoane pe care o iubesti din tot sufletul.

Fitzroy.....spui ca ai trecut prin asta.....Exista cazuri in care persoana se vindeca.....sau n-ai mai avut tu de-a face cu ea?

As vrea sa va prezint si eu urmatorul caz. Desi nu imi face placere, si cred k nimanui nu i place sa vada k parintele lui are probleme, ma confrunt de ceva timp, 4-5 luni cu urmatoarea situatie : mama - dupa 30 de ani de munca,acum 9-10 luni iese cu ordonata...bun, nimik rau pana aici. Apoi, odata cu trecerea timpului a inceput sa aiba un comportament cel putin bizar. Are impresia k toti locatarii o spioneaza, k o vorbesc de rau, k uneltesc impotriva ei... etc. Dak nu era mama , astazi nu mai ajungeam sa va scriu aceste cuvinte, dak am o haina , o lingura de mancare si unde sa dorm, i se datoreaza exclusiv ei. Din cauza asta imi esti f greu sa ma obisnuiesc k o femeie ca ea, puternica, trecuta prin multe incercari in viata

, ar putea avea probleme psihice. Situatia a degenerat in ultimul timp, spunandu mi k a auzit pe nu stiu cine k ne a luat casa, k dak o prinde afara nu stiu ce o sa i faca, nici din casa nu mai iese, cel putin nu singura, dak vrea seara sa citeasca o hartie sau ceva de genul... nu aprinde lumina ''k sa nu mai vada lumea'', s a inchis in ea f mult, o vad f deprimata, nu mananca bine, a slabit, nu mai radem ca inainte, nu mai glumim, nimik, toata viata s a intors cu fundul in sus, nu mai suporta sa stea acasa, avem un ap cu 2 camere, cautandu si o oarecare alinare plecand la tara, doar sa nu mai ''auda'' ce s vorbeste despre ea. Suntem 2 frati, eu sunt mai mare, am 28 iar fratele meu 22, eu fiind putin mai deschis, pot sa mi exprim sentimentele mai bine, sunt mai apropiat de ea, in sensul k o mai alin cateodata, si incerc sa o fac sa inteleaga k e imposibil sa se intample exact cum zicea ea, replicandu mi k '' o sa vezi tu, nu auzi pt k nu esti atent la ce se discuta''. In incheiere as vrea sa va multumesc , am reusit sa ma descarc putin si sper k sa se gaseasca cineva care sa ma ajute cu un sfat, sa mi spuna in ce directie sa o iau, si ce pasi sa urmez k sa putem avea iar viata dinainte. Multa sanatate!

Johnny2000 a scris:

As vrea sa va prezint si eu urmatorul caz. Desi nu imi face placere, si cred k nimanui nu i place sa vada k parintele lui are probleme, ma confrunt de ceva timp, 4-5 luni cu urmatoarea situatie : mama - dupa 30 de ani de munca,acum 9-10 luni iese cu ordonata...bun, nimik rau pana aici. Apoi, odata cu trecerea timpului a inceput sa aiba un comportament cel putin bizar. Are impresia k toti locatarii o spioneaza, k o vorbesc de rau, k uneltesc impotriva ei... etc. Dak nu era mama , astazi nu mai ajungeam sa va scriu aceste cuvinte, dak am o haina , o lingura de mancare si unde sa dorm, i se datoreaza exclusiv ei. Din cauza asta imi esti f greu sa ma obisnuiesc k o femeie ca ea, puternica, trecuta prin multe incercari in viata

, ar putea avea probleme psihice. Situatia a degenerat in ultimul timp, spunandu mi k a auzit pe nu stiu cine k ne a luat casa, k dak o prinde afara nu stiu ce o sa i faca, nici din casa nu mai iese, cel putin nu singura, dak vrea seara sa citeasca o hartie sau ceva de genul... nu aprinde lumina ''k sa nu mai vada lumea'', s a inchis in ea f mult, o vad f deprimata, nu mananca bine, a slabit, nu mai radem ca inainte, nu mai glumim, nimik, toata viata s a intors cu fundul in sus, nu mai suporta sa stea acasa, avem un ap cu 2 camere, cautandu si o oarecare alinare plecand la tara, doar sa nu mai ''auda'' ce s vorbeste despre ea. Suntem 2 frati, eu sunt mai mare, am 28 iar fratele meu 22, eu fiind putin mai deschis, pot sa mi exprim sentimentele mai bine, sunt mai apropiat de ea, in sensul k o mai alin cateodata, si incerc sa o fac sa inteleaga k e imposibil sa se intample exact cum zicea ea, replicandu mi k '' o sa vezi tu, nu auzi pt k nu esti atent la ce se discuta''. In incheiere as vrea sa va multumesc , am reusit sa ma descarc putin si sper k sa se gaseasca cineva care sa ma ajute cu un sfat, sa mi spuna in ce directie sa o iau, si ce pasi sa urmez k sa putem avea iar viata dinainte. Multa sanatate!

A facut o regresie la psihotraume din copilarie. Asa a fost crescuta de parintii ei, in teama si frica de gura vecinilor. Nesocializand, functiile psihice au regresat in acel punct. In momentul de fata mama ta e de psihiatrie. Pentru suspiciozitate exagerata se administreaza zyprexa. Are efect si ani de zile, insa fara psihoterapie nu prea. Sfatul meu e sa incerci sa pleci de acasa, sa devii independent si sa nu mai stai cu mama ta, te poti contamina incetul cu incetul. Te poate baga in depresie sau mai rau.

PS.Folcloric vorbind, Parintele critic, Acuzatorul, Persecutorul (zis diavolul), Potrivnicul, este (in) mama ta. Fugi! Scapa! Nu o mai poti salva!