Buna,
Acum aproape un an cea mai buna prietena a mea a murit in urma unei suferinte ingrozitoare. Am fost alaturi de ea, am ras, am plans, am tinut-o de mana cand si-a dat ultima suflare. Am suferit ingrozitor tot timpul cat s-a chinuit, iar dupa aceea si mai mult, dar macar puteam sa plang, sa urlu..Dupa ce am inmormantat-o, a doua zi dupa o noapte nedormita, reusesc sa adorm spre dimineata. Am vazut-o in visul meu vesela si fericita cum era inainte, m-a luat de mana si am inceput sa alergam impreuna pe un camp cu cea mai verde iarba, si multe, multe flori. In locul ala nu era decat liniste si pace. Si fericire, multa fericire...Asta a fost doar inceputul. Stiti ca se spune ca timp de 40 de zile sufletul rataceste pe pamant..Ea a ratacit impreuna cu mine in fiecare noapte. Inainte cu cateva zile de implinirea acestor 40 de zile ne-am intors acasa, in orasul nostru. Ne tineam de mana si ne plimbam. Stiu sigur ca mai era cineva cu noi, un spirit, o entitate, era ceva ce nu vedeam, dar stiam ca e acolo, in stanga ei. La un moment dat ajungem in dreptul unui tunel transparent. Ea intra in tunel, eu vreau sa o urmez, insa nu ma lasa. Imi face semn ca eu nu am voie sa intru acolo. Imi spun ca nu e nici o problema, voi merge de-a lungul tunelului si la capat ne vom reintalni. Incerc sa merg paralel cu tunelul, insa in fata mea sunt multe mese goale. La o masa sta un barbat care ma priveste si care imi face acelasi semn ca si ea: "nu ai voie!". Nu il ascult si merg practic pe mese. In timp ce alergam, ma uitam cu disperare in tunel, iar ea imi facea semn in continuare sa ma opresc. Nu ascult si alerg in continuare. Cobor de pe masa si observ ca mai sunt doar cativa metri pana la capatul tunelului si drumul e liber. Insa in fata mea apare un caine care nu latra, nu maraie, dar ma priveste cu insistenta. Am stiut ca trebuie sa ma opresc. Si m-am oprit. Am vazut-o indepartandu-se..Alaturi de ea era acea entitate, pe care acum o vedeam ca pe un fum, tinand-o de mana. M-am trezit si am inteles ca s-a terminat. S-a terminat calatoria ei aici pe pamant. I-am fost recunoscatoare ca m-a lasat sa ii fiu alaturi in ultima ei calatorie. Ca m-a lasat sa vad o parte din ce e dincolo..Inainte de ea nu credeam ca mai exista ceva dupa Moarte. Imi era frica de Moarte! Acum nu imi mai este. Acum stiu ca drumul nostru nu se termina aici. Stiu si o afirm cu tarie.
nu s-a intors nimeni. 
Pentru ca ADN-ul nostru distribuie si preia info... din retea (akasha) ca un pc.