Daca pot...se poate sa nu pot pur si simplu sa renunt.Nu pot sa cedez nu doar atunci cand altii cred ca trebuie sa o fac,nici macar cand eu cred ca trebuie sa o fac nu-mi iese...
De exemplu,uneori asa as vrea sa renunt la sperante...sa nu mai sper macar...sa ma resemnez.Si nu pot... 
Si mai sunt si incredibil de incapatanat pesemne...chiar daca merg impotriva curentului,tot nu pot sa cedez,chiar daca sufar din pricina asta,nu pot.Ma exaspereaza uneori duritatea asta de diamant!!!
Cel mai cumplit,a fost cand am respins baiatul de care eram indragostit...nu vroiam sa ii sucesc cumva mintile si sa il fac sa devina gay (eram adolecenti amandoi)...credeam ca ar suferi cum sufeream eu,asa ca...de dragul lui,l-am respins si m-am inchis in casa toata vara,ca nu cumva sa cedez si sa ma duc sa il vad.
Si sufeream cumplit...nu puteam sa dorm noptile,plangeam intr-una,pana nu mai puteam sa plang -si asta era chiar mai greu de rabdat...ma uram pentru asta,si tot nu puteam sa cedez!
Poti sa ierti cu adevarat? (sa nu mai pastrezi nici un fel de resentimente,nici o suparare legata de persoana care ti-a gresit)