Început de vesperala, Dum 18 mar 2007 · 27 răspunsuri · 9.895 vizualizări · închis
Mancam piersici pe umarul tau inciudat de atatea lacrimi stoarse din fructul buzelor tale.
Cotesc prin zari aride si cant la lira lunii ce nu mai moare odata cu rasuflarea ta...
O frunza se loveste disperata de parbrizul sufletului meu. Si eu gonesc...
Necheaza caii pe fruntile mele din oglinzile tale de cioburi rapite din ochiul meu critic.
Cant din alabastru si fluier din secara , urcand cu mana streasina vietii.
astfel morti stranii dupa amiaza
ce din ceata isi aduc tarzie insula
de o cred lupta lunii
cate sfinte din lume
si nocturne si buze uneori pe pleoape...
...ai renunţat
nepăsătoare... plec
Sa nu crezi in mine,
Ca in aburul unei dimineti
Nascande din genele vreunei zeite.
Eu plec si vin ca anotimpul,
Dar anotimpuri vor exista intotdeauna,
Ca si curcubeul.
Nu ma cauta, caci sunt pretutindeni,
Calatoare prin gand,
Fiica monadelor,
Zvacnetul ierbii
Sau sclipirea interioara a unei clipe.
Eu plec si vin ca anotimpul,
Caci Timpul mi-e iubirea...
ECOU
Tu pleci şi vii...
Ca anotimpurile.
Eu răm
Daca mi-ai da o privire
Din livada cu meri,
As sti ca tu esti gradinarul
Si stapanul acelei curti
Si, poate, m-ai invita
Sa mancam mere impreuna,
Sa cautam gargarite rosii
Si sa alergam, poate, dupa fluturi.
Dar eu stau la panda,
Plecata fiind la prins de priviri
Si, desi merii au inflorit
A doua oara,
Nu am realizat,
Ca ai luat sacul cu priviri
Si ai plecat.
Da!
Au
Editat Sâm 12 mai 2007 08:43
http://www.roportal.ro/discutii/index.php?...st&p=813899
Avand in vedere ca nu sunt reflectii dadaiste...m-am mutat cu raspunsul dincolo.