Hyouma a scris:Dumnezeu e drept si tot omul mincinos, ar fi zis proorocii. CUnosti scripturile ? "daca zicem ca nu avem pacat, suntem mincinosi. Dar daca ne recunoastem pacatele, El ne va vindeca" [1 Ioan 8,9]. Daca nu-l crezi nici pe unul din Apostoli.... In fiecare clipa gresim lui Dumnezeu ! Sa nu creada cineva ca numai pacatele astea evidente sunt pacate ! Exista si pacatele "lipsei", adica nu iubim indeajuns pe semeni, nu suntem suficient de sinceri, etc. Sfintii au enumerat 318 feluri de pacate, dar pot fi mult mai multe. Numai mandria are cateva zeci de fiice spurcate si nerusinate: justificarea de sine, admiratia de sine, ingamfarea de sine, crutarea de sine, si restul. Cu gandul gresim aproape non stop, ziua cugetand la desertaciuni, iar noaptea avand vise spurcate. Orice cuvant lumesc va fi tras la judecata ! [Matei 12,36]. Se poate vorbi pana maine despre tot ce facem gresit. Sa nu se mai amageasca nimeni ca e fara de pacat, ca mai tare isi mareste pedeapsa...In timp ce daca ne recunoastem inovatia, DUmnezeu se milostiveste spre noi...
In principiu ai dreptate, pacate exista nenumarate. Ingamfarea de sine e printre cele mai mari d-aia mi se pare ingrozitor de ridicol cand citesc sfaturi atot-stiutoare din partea unor forumisti care vor sa "ne invete" cu citate pe banda rulanta, fara comentarii personale si simtire proprie. Citate poate sa scrie oricine, deschidem cartile sfinte si copiem in nestire. Au ajuns saracele carti un fel de maculatura in mana tuturor neavenitilor.
Am mai scris ca nimeni nu-i perfect in mesajele anterioare. Dar sunt de parere ca daca crezi cu adevarat in Dumnezeu - stii ca esti cu El mereu si stii ca daca iti mentii gandul doar la El mereu - nu te mai vezi pacatos (si nici nu mai pacatuiesti, normal). Cum iti iei gandul de la El cum cazi in ignoranta. Si doar in ignoranta te vezi pacatos fiindca doar atunci incepe sa predomine in tine latura cu defecte. Nu poate sa existe umbra si lumina in acelasi timp undeva. E simplu sa fii rau ("si-asa sunt pacatos...ce mai conteaza acum, deh"). Mai greu e sa fii bun non-stop. Dar cand ajungi sa tinzi spre a fii bun non-stop - nu mai poti sa fii rau ca nu-ti mai vine. Nu e vorba de frica ca nu te duci in rai sau mai stiu eu unde, e vorba de constiinta ta care nu te mai lasa sa faci tampenii.
Oamenii care au avut cu adevarat revelatii si si-au schimbat vietile lor si pe ale celor din jur (prin exemplul vietii lor, personal) nu isi povestesc pe forumuri ce le-a zis Dumnezeu in revelatie ca nu simt nevoia. Sunt pe aici cativa care asta fac. Devine pur si simplu o relatie personala cu divinitatea, intima. Nu poti sa-ti povestesti urland in piata mare unor necunoscuti despre dragostea ta profunda pentru sotia ta/ copilul tau/mama ta/prietenul tau etc. Tii pentru tine. Daca povestesti...e ca si cum ai pierde ceva. De ce ai vrea sa pierzi? De ce sa arunci "margaritare la porci"? (a nu se lua ad literam)
P.S. Exista si oameni care nu mai cugeta la desertaciuni, noaptea nu au vise spurcate, care nu simt nevoia sa-si imprastie din prea plinul relatiei lor intime si personale cu divinitatea pe forumuri si sa dea lectii la altii etc. etc. Eu cunosc. Nu sunt mai presus fiindca ii cunosc, nu. Dar fiindca ii cunosc stiu cum este omul cu adevarat credincios, umil, curat, sincer si modest. Unii dintre oamenii astia sunt in manastire iar altii traiesc in lume (dar curat, precum in manastire). De la ei am invatat ca cel mai mare pacat este sa zici despre tine si sa te vezi non-stop - ca un pacatos. Interesant este ca atunci cand incepi sa nu te mai simti pacatos - ajungi sa nici nu mai fii asa cu adevarat. De ce? Fiindca nu poti sa simti ceva, sa gandesti ceva - dar sa actionezi altfel. Nu mai ai cum. 
Insa drumul e lung si inceputul e cel mai greu dar nu te mai poti intoarce din drum.
.............
lupini,
"...pentru ca i se vor ierta pacatele".
si eu cum sunt? si de ce?