nu pot sa cred cat de greu imi e sa gasesc niste cuvinte care sa spuna exact despre ce i vorba. e atat de complicat...vorbim despre o relatie ...ciudata. suntem impreuna si nu suntem. practic, e clar ca suntem. daca intreaba cineva insa, suntem doar amici. si asta e replica lui. de ce?! am incercat sa discut cu el problema. a fost clar si concis... ma place foarte mult, sunt singura persoana in compania careia nu trebuie sa se prefaca, sunt singura persoana care il intelege, il accepta asa cum e. ok...dar de ce nu "suntem impreuna"?...pt ca ii e frica sa se implice, pt ca ii e frica de o eventuala suferinta, pt ca ii e frica de nu mai stiu ce. poate ca nu m ar deranja daca nu m as fi simtit pt el acel sentiment nobil pe care il simt la o intensitate maxima. el e un tip oarecum introvertit in ceea ce priveste viata lui personala. la serviciu e ok, spune ce il deranjeaza, ce nu i place...acasa insa daca nu i convine ceva se supara si pana nu trag 20 de min de el nu aflu ce are. nu stiu nici eu ce vreau sa cer de la voi...niste pareri poate... niste sfaturi...ce ar trebui sa fac, sa zic, ce rotite se invart in capul lui...daca mai aveti nevoie de detalii, cereti mi le.
ii e frica de...el, cred...
Început de pedralbes, Mie 14 mar 2007 · 68 răspunsuri · 14.188 vizualizări
Dupa cum ai spus si tu,cred ca ii este teama sa inceapa o relatie pt a nu fi ranit ulterior-depinde si de experietele lui din trecut.Poate ii e frica sa faca pasul acesta,crezand ca aceasta "vraja" va disparea dintre voi sau poate n-are suficienta incredere in el.
pedralbes a scris:nu pot sa cred cat de greu imi e sa gasesc niste cuvinte care sa spuna exact despre ce i vorba. e atat de complicat...vorbim despre o relatie ...ciudata. suntem impreuna si nu suntem. practic, e clar ca suntem. daca intreaba cineva insa, suntem doar amici. si asta e replica lui. de ce?! am incercat sa discut cu el problema. a fost clar si concis... ma place foarte mult, sunt singura persoana in compania careia nu trebuie sa se prefaca, sunt singura persoana care il intelege, il accepta asa cum e. ok...dar de ce nu "suntem impreuna"?...pt ca ii e frica sa se implice, pt ca ii e frica de o eventuala suferinta, pt ca ii e frica de nu mai stiu ce. poate ca nu m ar deranja daca nu m as fi simtit pt el acel sentiment nobil pe care il simt la o intensitate maxima. el e un tip oarecum introvertit in ceea ce priveste viata lui personala. la serviciu e ok, spune ce il deranjeaza, ce nu i place...acasa insa daca nu i convine ceva se supara si pana nu trag 20 de min de el nu aflu ce are. nu stiu nici eu ce vreau sa cer de la voi...niste pareri poate... niste sfaturi...ce ar trebui sa fac, sa zic, ce rotite se invart in capul lui...daca mai aveti nevoie de detalii, cereti mi le.
Nu prea am inteles.Sunteti colegi de serviciu?
Da mai multe detalii.Poate aflam ce-i in capul lui. :airkiss:
Editat Mie 14 mar 2007 21:55
nu nu. voiam sa subliniez faptu ca la serviciu spune ce are de spus, acasa se supara si tace
pedralbes a scris:nu nu. voiam sa subliniez faptu ca la serviciu spune ce are de spus, acasa se supara si tace
Lasa-l un pic in pace.Nu intreba nimic.Cu siguranta va spune el cand va considera ca trebuie sa-ti spuna ceva.
Tu fii in schimb vesela,draguta si ai rabdare.
:airkiss:
touche! rabdarea chiar ca imi cam lipseste...m am saturat sa am rabdare !
pedralbes a scris:touche! rabdarea chiar ca imi cam lipseste...m am saturat sa am rabdare !
Atunci indeparteaza-te un pic de el.
Si vei afla! :airkiss:
pedralbes a scris:nu pot sa cred cat de greu imi e sa gasesc niste cuvinte care sa spuna exact despre ce i vorba. e atat de complicat...vorbim despre o relatie ...ciudata. suntem impreuna si nu suntem. practic, e clar ca suntem. daca intreaba cineva insa, suntem doar amici. si asta e replica lui. de ce?! am incercat sa discut cu el problema. a fost clar si concis... ma place foarte mult, sunt singura persoana in compania careia nu trebuie sa se prefaca, sunt singura persoana care il intelege, il accepta asa cum e. ok...dar de ce nu "suntem impreuna"?...pt ca ii e frica sa se implice, pt ca ii e frica de o eventuala suferinta, pt ca ii e frica de nu mai stiu ce. poate ca nu m ar deranja daca nu m as fi simtit pt el acel sentiment nobil pe care il simt la o intensitate maxima. el e un tip oarecum introvertit in ceea ce priveste viata lui personala. la serviciu e ok, spune ce il deranjeaza, ce nu i place...acasa insa daca nu i convine ceva se supara si pana nu trag 20 de min de el nu aflu ce are. nu stiu nici eu ce vreau sa cer de la voi...niste pareri poate... niste sfaturi...ce ar trebui sa fac, sa zic, ce rotite se invart in capul lui...daca mai aveti nevoie de detalii, cereti mi le.
de cat timp sunteti impreuna?...vorbesti despre acasa.. locuiti impreuna?... cui ii spune ca sunteti doar amici? aveti prieteni comuni? detalii...
:airkiss: mersi frumos de sfat...poate merge...ca imi pierd sperantele incet incet...
ada in ceea ce priveste ce ai zis tu...iti dau dreptate...mi a si zis ca ii e frica de o eventuala suferinta dar...nu vad legatura...practic suntem impreuna...chiar daca recunoaste asta sau nu in fata prietenilor sau in fata lui...sau a mea...deci de suferit tot va suferi daca va fi cazu. intrebarea e : de ce nu recunoaste relatia asta?
9lives suntem impreuna de vreo un an si ceva...nu stam impreuna in schimb sta foarte mult timp la mine acasa, avem prieteni comuni care deja stiu despre ce i vb, dar el in continuare nu recunoaste...despre prietenii lui nici nu se mai pune problema...ei nu stiu chiar nimic.
Editat Mie 14 mar 2007 22:31
pedralbes a scris::airkiss: mersi frumos de sfat...poate merge...ca imi pierd sperantele incet incet...ada in ceea ce priveste ce ai zis tu...iti dau dreptate...mi a si zis ca ii e frica de o eventuala suferinta dar...nu vad legatura...practic suntem impreuna...chiar daca recunoaste asta sau nu in fata prietenilor sau in fata lui...sau a mea...deci de suferit tot va suferi daca va fi cazu. intrebarea e : de ce nu recunoaste relatia asta?
nu cumva mai are o relatie la fel de "amicala" ca si cea pe care o are cu tine? ca altfel chiar ca nu-mi explic ce alte motive ar avea sa spuna asta,pt ca e clar ca nu e vorba de faptul ca se teme sa nu sufere