intelepciunea

the listener a scris:

daca intelepciunea ar veni cu varsta .....multi ar trebui sa fie intelepti.... -experienta de multe ori incurca decit descurca...... simplitatea si iubirea ajuta ......

multa iubire....

Nu am spus nicaieri ca intelepciunea vine odata cu varsta. Daca un copil de 12 ani greseste si constientizeaza ce a facut si, la un moment dat, are capacitatea de a sfatui un coleg, sa spunem, sa nu faca/sa nu repete ce a facut el, despre copilul acela se poate afirma ca este intelept deoarece a invatat ceva dintr-o experienta neplacuta, dintr-o fapta necugetata. Dar, pentru a ajunge sa se spuna asa ceva despre el, copilul trebuie sa aiba si putina inteligenta, cel putin medie.

Insa, pe buna dreptate, exista tendinta de a pune intelepciunea in legatura cu varsta inaintata, datorita experientei de viata pe care o are un om. De regula, nu-i asa. Repet, daca posezi o inteligenta medie si poti trage invataminte/concluzii dintr-o intamplare sau experienta mai putin placuta, poti deveni intelept, adica poti avea capacitatea de a sfatui pe altul sa nu faca ce-ai facut tu. Este expresia populara "Cine-a face ca mine ca mine s-o pateasca!" Crezi ca intamplator aceste putine cuvinte sintetizeaza o intreaga experienta de viata? E drept, neplacuta!

Spui ca "daca intelepciunea ar veni cu varsta .....multi ar trebui sa fie intelepti..." Pai, tocmai ca multe persoane in varsta nu pot deveni intelepte pentru ca nu le duce mintea sa realizeze unde, cum si cand au gresit ori de ce au avut esec in cutare situatie. Oamenii nu sunt la fel, fiecare gandeste si intelege diferit. Ceea ce pentru tine este frumos, bun, util, mie poate sa nu-mi placa ori sa nu-mi convina.

Este exact ca in aceasta discutie unde am gasit multe lucruri cu care sunt de acord, alte pareri nu corespund felului meu de a fi, dar nu pot schimba ideile nimanui pentru ca nu am puterea si nici dreptul de a face asa ceva. Fiecare dintre noi are dreptul la o parere si este a lui.

silverstar a scris:

Nu am spus nicaieri ca intelepciunea vine odata cu varsta. Daca un copil de 12 ani greseste si constientizeaza ce a facut si, la un moment dat, are capacitatea de a sfatui un coleg, sa spunem, sa nu faca/sa nu repete ce a facut el, despre copilul acela se poate afirma ca este intelept deoarece a invatat ceva dintr-o experienta neplacuta, dintr-o fapta necugetata. Dar, pentru a ajunge sa se spuna asa ceva despre el, copilul trebuie sa aiba si putina inteligenta, cel putin medie.

Insa, pe buna dreptate, exista tendinta de a pune intelepciunea in legatura cu varsta inaintata, datorita experientei de viata pe care o are un om. De regula, nu-i asa. Repet, daca posezi o inteligenta medie si poti trage invataminte/concluzii dintr-o intamplare sau experienta mai putin placuta, poti deveni intelept, adica poti avea capacitatea de a sfatui pe altul sa nu faca ce-ai facut tu. Este expresia populara "Cine-a face ca mine ca mine s-o pateasca!" Crezi ca intamplator aceste putine cuvinte sintetizeaza o intreaga experienta de viata? E drept, neplacuta!

Spui ca "daca intelepciunea ar veni cu varsta .....multi ar trebui sa fie intelepti..." Pai, tocmai ca multe persoane in varsta nu pot deveni intelepte pentru ca nu le duce mintea sa realizeze unde, cum si cand au gresit ori de ce au avut esec in cutare situatie. Oamenii nu sunt la fel, fiecare gandeste si intelege diferit. Ceea ce pentru tine este frumos, bun, util, mie poate sa nu-mi placa ori sa nu-mi convina.

Este exact ca in aceasta discutie unde am gasit multe lucruri cu care sunt de acord, alte pareri nu corespund felului meu de a fi, dar nu pot schimba ideile nimanui pentru ca nu am puterea si nici dreptul de a face asa ceva. Fiecare dintre noi are dreptul la o parere si este a lui.

intelepciunea nu e neaparat experienta..... ca sa poti analiza un lucru trebuie sa ai toate datele..... superficialitatea in "gindirea medie" de care vorbesti se leaga deseori de "orgoliul' de a stii.... ca sa poti fi intelept ...primul pas e sa poti " invata' si de la un copil sau tinar...sau batrin (aici varsta nu conteaza)- timpul nu te face intelept..... daca intelepciunea ar fi legata doar de"minte" atunci toti filozofii ar fi intelepti...si daca analizam mai in profunzime viata lor ne dam seama ca "ce spun" si cum "aplica" au neconcordante multe.... -discutiile au rostul lor.....si e normal sa ai libertatea de a alege....

multa iubire

the listener a scris:

silverstar,

atita timp cind in om nu va creste iubirea si nu il va schimba nici o pace nu va veni..... e frumos sa "dai vina" pe exterior ca sa te simti bine..... iubirea de care vorbesc se traieste in fiecare om.....si Vine de la Dumnezeu.....

daca as face filosofie atunci ar ramine la nivel de cuvinte..... dar am mai spus-o si o repet..... iubirea il schimba si ajuta pe om...... -iar intelepciunea are la baza iubirea.....

multa iubire

Nu stiu daca misiunea ta pe acest forum este una moralizatoare. Ai mai facut-o cu mine si cateva luni nu am mai intrat pe fotum pentru ca, in ceea ce ma priveste, ai tras niste concluzii neconforme cu realitatea.

Nu cred in iubire pentru ca toti cei pe care i-am iubit, sincer, din suflet, uneori pana la sacrificiu, ori m-au inselat, ori au murit. Si intr-un caz, si in altul, am suferit enorm, asa cum sufar si acum. Este o atitudine pe care mi-am impus-o, aceea de a nu mai iubi, de a nu ma mai atasa de nimeni. Asta nu inseamna ca urasc pe cineva, nici ca as cauta vinovati in exterior... Doar eu stiu ce a fost, ce s-a intamplat. Dar, daca intr-o zi pot face o fapta buna, //ex. daca pot da catelului care-mi iese-n cale o bucatica din covrigul pe care l-am cumparat sa am ce roade la scoala in cele 5 sau 6 ore pe care le am,// ei! in ziua acea pentru mine inseamna ca am iubit si am fost si credincioasa pentru ca am avut ce da, am avut cu cine imparti si am avut puterea de a imparti.

silverstar a scris:

Nu stiu daca misiunea ta pe acest forum este una moralizatoare. Ai mai facut-o cu mine si cateva luni nu am mai intrat pe fotum pentru ca, in ceea ce ma priveste, ai tras niste concluzii neconforme cu realitatea.

Nu cred in iubire pentru ca toti cei pe care i-am iubit, sincer, din suflet, uneori pana la sacrificiu, ori m-au inselat, ori au murit. Si intr-un caz, si in altul, am suferit enorm, asa cum sufar si acum. Este o atitudine pe care mi-am impus-o, aceea de a nu mai iubi, de a nu ma mai atasa de nimeni. Asta nu inseamna ca urasc pe cineva, nici ca as cauta vinovati in exterior... Doar eu stiu ce a fost, ce s-a intamplat. Dar, daca intr-o zi pot face o fapta buna, //ex. daca pot da catelului care-mi iese-n cale o bucatica din covrigul pe care l-am cumparat sa am ce roade la scoala in cele 5 sau 6 ore pe care le am,// ei! in ziua acea pentru mine inseamna ca am iubit si am fost si credincioasa pentru ca am avut ce da, am avut cu cine imparti si am avut puterea de a imparti.

ai dreptul sa tragi concluzii ...daca o discutie intre oameni te face sa te retargi atunci imi pare rau sa iti spun (desi cred ca ti-am mai spus-o) tu nu vrei sa dialoghezi decit cu cei care in "opinia ta" te inteleg..... eu am analizat o situatie si mi-am spus parerea..... concluzii in ceea ce te priveste nu am tras..... daca asta te face sa "crezi" ca "te-am atacat" nu e decit propria ta opinie..... faptul ca te dezici de iubire - are 2 explicatii-prima .....nu o intelegi si o confunzi..... 2 nu stii cum sa o aplici in viata.....

daca cuvintele mele te deranjeaza imi cer iertare..... dar daca vrei dialog atunci putem sa mai discutam.....daca vrei doar monolog atunci pot sa ascult....dar asta nu te va ajuta cu nimic....

iubirea ajuta in orice situatie....

multa iubire

Nu stiu daca misiunea ta pe acest forum este una moralizatoare. Ai mai facut-o cu mine si cateva luni nu Nu cred in iubire pentru ca toti cei pe care i-am iubit, sincer, din suflet, uneori pana la sacrificiu, ori m-au inselat, ori au murit. Si intr-un caz, si in altul, am suferit enorm, asa cum sufar si acum

Suferinta nu exclude iubirea simtita. Sunt 2 lucruri distincte, de multe ori simultane, pe car ele legam puternic unul de altul, fara sa vrem. SI aproape nu ne mai putem debarasa de ideea ca poate exista si iubire fara suferinta, scrificii, renuntare la Sine. Cand iubirea este afirmarea Sinelui. Nu egoului. O autentica iubire de Sine te va face receptiv la Sinele celuilalt si la modul cum personalitatea lui s emanifesta. Nu spun ca persoana de langa tine nu va mai avea necunoscute pt tine dar nici nu te va putea dezamagi pt ca esti perfect conectat la ea prin iubire, o iubire inspirata de spiritul tau. Iar spiritul ... este indestructibil, deci nu poate fi ranit.

Suntem oameni, din carne si emotii si ganduri si spirit. E normal sa suferim i trup si suflet. Dar daca nu uitam niciodata de spiritul nostru vom trai iubirea in asa fel incat sa ne manifestam noblezea interioara. Respectand valorile noastre, ingerul launtric si ingerul celuilalt.

Dar cultura crestina asociaza iubirea si ingerul cu sacrificiul - iubeste-ti aproapele. Prea putin accent pe "ca pe tine insuti". Ramane sa vedem cine suntem noi.

Si daca in iubire am venit cu spiritul nostru sau cu nadejdile noastre de implinire a iubirii. O iubire care preexista indragostelii, e imanenta, ca si imanenta divinului din noi.

dupa mine, intelepciunea inseamna sa vezi dincolo de tine...