Niste pareri mi-ar prinde bine

[Reprazent 0]

Buna tuturor, sunt inscris recent pe forum dar l-am "urmarit" indeaproape ceva vreme, si am zis sa vad....am sa incerc sa fiu concis....am cautat alte topicuri pe tema asta, dar chiar problema mea (aprox) n-am gasit-o... :friends: ...pe scurt ar fi ca ca de la un timp (acu 2 ani cred) am schimbat mediul de viata cu unul fff diferit(din toate pct de vedere)eram in maramures si am ajuns in galati,asta datorita unor probleme de ordin familial ....dar dupa 1 an de la schimbarea aceasta,au intervenit alte probleme si mai grave(certuri cu ai mei, mari neintelegeri, eu avand 19 ani atunci, 20 acuma), si dupa inca un an incep sa vad ca nu mai sunt eu cel dinainte, pot spune ca am avut parte si de muulte deceptii, care mi-au afectat increderea, stima de sine, si modul de a privi lumea(mi-au cam zguduit sferele in care traiam linistit odinioara) , adica incerc sa ii vad pe toti oameni buni, dar desi stiu ca nu ii asa , ma prostesc eu insumi, nu mai gandesc asa ca inainte, decad mai tot timpu, sunt la facultate si de abia ma mentin(care eram sef de promotie odata la liceu), oare ce se intampla cu mine?? vad ca decad si totusi nu fac nimic(am o stare asa delasatoare eu care uram leneveala), e ca si cum mi-as dori sa decad, vad atatia oameni rai, atatia parsivi, ca ma gandesc ca nu mai are rost sa lupt, ca n am pt ce,ca nu mi place sa fiu inconjurat de asa populatie, parca nu mai am pt ce trai, dar nici sa mor nu mi as dori(inca n am ajuns la sinucidere stati linistiti), ce pot sa fac aici? e anxietate? depresie? pe unde ma incadrez?am vreun leac pe undeva?sper sa ma ajutati cu vreun sfat ceva sau macar o idee, as aprecia gestul.... o zi/noapte buna in continuare

[Schimbarea Perceptiei 4]

1. Despre emotii si dependenta fata de ele

 

Suntem sisteme deschise care primim si trimitem informatie. Orice gand si idee odata ce este constientizat ramane in noi : fie izgonit in subconstient de catre ego, fie acceptat si dus in minte pentru a fi utilizat, amintit mai tarziu.

 

Suntem sisteme deschise si din punct de vedere emotional, respectiv gandurile tale, ideile, situatiile, emotiile altora vor trezii in tine reactii - sentimente. Chimic se traduc prin niste enzime secretate de creier si de organism (dopamina, adreanalina, endorfina, etc).

 

Practic nu numai ca suntem deschisi din punct de vedere emotional si mental, ci suntem si dependenti inconstienti de aceste emotii si sentimente. Odata activate emotiile acestea incep sa consume energie psihologica sau dimpotriva sa genereze.

Probabil ca ai zile in care iti propui sa faci ceva si datorita acestei dependetze inconstiente de emotii esti sustras(a) si sfarsesti prin a face cu totul altceva care iti da emotia de care aparent ai nevoie.

 

Asta are legatura si cu socializarea ; vrei sa fii intr-un schimb continuu de informatii si energie intrucat asta iti excita chimic creierul si corpul ca sa primesti aceste emotii prin care simti ca traiesti, nu doar ca existi. Chiar si discutiile pe forum au acest rol (pe langa schimbul de informatii). Are legatura si pusher-ul numit televizor si internet care ne procura astfel de emotii (nu sunt tone de oameni hipnotizati de stirile de la ora 5, surprize sruprize, cavarana, telenovele, etc)

 

Emotiile sunt deci puterea dar si slabiciunea noastra.

Odata ce poti sa vizualizezi acest ciclu, sa iti prevezi emotiile, sa iti analizezi actiunile, deciziile, interactiunile si modul in care acestea generaza emotii si cum acestea te franeaza sau dimpotriva te motiveaza in actiunile intreprinse vei avea un grad mai mare de control al vietii si constiintei tale.

Nu spun sa iti reprimi emotiile, spun doar sa incepi sa ti le observi si mai mult sa depistezi modurile prin care ti le procuri.

 

Vei descoperii din pacate ca ai niste ticuri emotionale care iti manaca o gramada de resurse si timp. Totodata urmarindu-i pe ceilalti vei observa comportamente vampirice (generatoare de emotii numai pentru ei) de captare a atentie si perceptiei, uneori manifestate intr-un mod decent, alteori enervant.

 

Asa cum am mai spus societatea nu ne educa responsabili, ci obedienti sa urmam niste reguli, "poteci" facute de altii inaintea noastra. Oamenii din punct de vedere al puterii constiintei se impart in 4 mari categorii :

 

1. Cei care se contientizeaza numai pe ei si ii ignora pe ceilalti in actiunile si gandurile lor (egoistii)

2. Cei care ii constientizeaza numai pe ceilalti, ei din comoditate excluzandu-se (forma de abandon, altruistii)

3. Cei care nu se constientizeaza nici pe ei nici pe ceilalti (cei mai multi, se lasa purtati de val si se izbesc de stanci, sclavii, generatia MTV)

4. Cei care isi constientizeaza existenza in raport cu a celorlalti (acestia nu se lasa inrobiti peste masura si nu inrobesc pe altii cazul pozitiv evident).

 

Evident o societate ideala ar fi cea in care categoria 4 ar fi dominanta, dar asa cum am mai spus o gramada de conducatori ar ramane pe dianafara.

 

Prima etapa este o extindere a perceptiei care sa includa cele mentionate mai sus.

"Lasa-te in voia valurilor, dar fi constient(a) ca valurile sfarsesc prin a se izbii de stanci."

 

2. Despre experientele personale si lectiile ce trebuie sa le invatam

 

Cuvinte cheie : pattern-uri, sincronicitate, maya, tarot, calatorie initiatica

 

Sunt doua cai in viatza pentru iluminare si intiere :

1. Calatoria initiatica

2. Meditatia

 

Am sa va vorbesc despre "calatoria initiatica" - la ce se refera ; in basme fiii imparatilor plecau in lume (ca si tine), pelerinii merg mii de kilometrii, probabil ca ai auzit deja de Kamino (un drum care trece peste niste vortexuri magnetice din Spania).

 

Toti avem parte de intamplari si situatii bizare, de obicei asta se intampla intre 14~20 de ani intrucat atunci intram in contact cu foarte multi oameni si nu avem formata inca o rutina, deci practic suntem deschisi schimbarii in fiecare moment.

 

Daca stai si ai sa iti amintesti istoria personala ai sa observi niste patternuri care au avut si poate inca mai au loc. Situatii similare cu personaje diferite, locuri total diferite in care tie iti apar aceleasi probleme. Momente in care ai simtit ca esti la o rascruce invizibila de drumuri. Gandeste-te cum ai cunoscut oameni si prieteni importanti care ti-au schimbat profund cursul vietii - fa o schema, un arbore spre exemplu.

 

Tot nu vezi pattern-ul tau ?

 

Iti dau un ajutor - odata o problema rezolvata nu se va mai repeta sub diferite forme si aspecte intrucat tu ti-ai invatat lectia, ti-ai slefuit acel aspect la care erai restant. O noua problema subtila ii va lua locul si se va manifesta over and over again pana cand in una din manifestarile ei vei lua decizia corecta d.p.d.v al eticii constiintei (tu vs. lumea impreuna, nu separat). Nu mai ai timp sa fii ignorant si iresponsabil, asta vor "ei" ca tu sa ceri ajutorul sa fi condus, sa te puna ca rotita in sistem, sa fii orb la a doua realitate plina de posibilitati, solutii si independetza.

 

In egiptul antic existau o gramada de temple pentru fiecare aspect al vietii noastre (dragoste, etica, dreptate, forta, intuitie samd) in care viitorii initiati se izolau de exterior si incepeau sa aiba patternuri legate numai de o singura manifestare (ca un laborator cauzal). Noi oamenii de rand avem parte de o avalanse de manifestari cu efecte sinergetice de-a dreptul si de foarte multe ori ne este greu sa vedem patternul si atunci devenim frustrati in fatza problemelor si facem cea mai mare gresala in fatza evolutie noastre personale cand alegem rutina. Rutina ucide spiritul.

 

Din rutina nu vei invata nimic nou. Vei repeta aceleasi gesturi, obiceiuri, ganduri, decizii, de o mie de ori ca un om nevropat. Nevroza se manifesta prin repetare obsesiva a unei actiuni cu scopul de a avea un sfarsit diferit (ex. babele nebune imbracate in mirese care spera sa se intaroca mirele fugar). Cam asta faci si tu cand iti castigi existenza - esti nefericit(a) dar repeti actiunile in fiecare zi (mergi la serviciu, mergi la cumparaturi, weekend, o iei de la capat)...

 

Incearca sa iti controlezi si sa iti analizezi emotiile si gandurile cum am spus-o in postul trecut si sa corelezi cu istoria personala de care am vorbit acum... este imposibil sa nu vezi... efectul este similar cu cel al unei stereograme (CLICK) - nu o vezi din prima 3D, mai intai vezi niste patternuri 2d obsedante. La fel sa intampla si cu viatza ta, tu nu o vezi in ansamblu din cauza emotiilor, gandurilor taiate de ego, placerile si dorintele cerute de ego care nu coincid cu dorintele spiritului si mintii si nu in ultimul rand rutina. Opreste repetitia, opreste rutina - opreste imitatia !

 

Ca efect al acestor doua etape combinate ar trebui sa incepi sa fii in flow, adica sa-ti mearga bine, sa fi centrat(a), sincronizat(a), si sa nu mai ai offseturi in viatza - adica omul potrivit la locul si timpul potrivit.

 

In urmatorul post am sa-ti spun care sunt semnele vizibile ca esti centrat(a) si ca esti pe adevartul tau drum de care ai tu nevoie, nu altii.

Rutina ucide spiritul si puterea sta in perceptie.

Editat Martie 5, 2007 de Schimbarea2012

[Broscuta_Fermecata 1]

In primul rand, nu este asa normal ceea ce traiesti, tinand seama de faptul ca ti-ai schimbat radical viata. Exista oameni care se adapteaza mult mai usor, unii care o fac cu mare greutate si trecand printr-un puternic zbucium interior. Si asta nu pentru ca sunt oameni anormali sau incapabili de a se adapta, ci pentru ca sunt oameni extrem de sensibili. Poate e mai bine ca ti se intampla acum, dupa 1 an si nu dupa 4 cum a fost cazul meu, asa incat nu stiam clar ce m-a lovit.

In al doilea rand, poti citi cu atentie postul lui Schimbarea ca zice niste lucruri interesante despre patternuri si initiere. Trebuie sa fii constient ca tot ce ti se intampla in viata asta se intampla cu un motiv, sa inveti o lectie, pe care poate nu o vezi intotdeauna de la inceput, dar o vei vedea la un moment dat. Dumnezeu nu iti da viata in van, ci fiecare moment are semnificatia lui.

Eu cred ca treci si printr-o perioada de maturizare, care nu la toata lumea este naturala, lina, ci poate fi o trecere cu multe zdruncinaturi. De aceea, solutia pe care o vad eu este autocunoasterea. Desi pare asa banala chestia asta, este esentiala. Multi cred ca se cunosc foarte bine, dar de fapt cand sunt pusi fata in fata cu sinele lor isi dau seama ca sunt doi straini. Si ma refer la o autocunoastere profunda, in care sa reusesti sa intri cu adevarat in contact cu eul tau. Asta, printre altele, ar presupune si o buna relatie cu divinitatea, indiferent care e aceea pentru religia in care esti botezat.

Autocunoasterea o poti face singur, petrecand mult timp cu tine insuti, analizand cu atentie ce anume te framanta cu adevarat, care iti sunt dorintele si aspiratiile. Sau o poti face cu ajutorul unui specialist, a unui psiholog care sa iti fie alaturi in acest proces.

Mai trebuie sa stii ca intotdeauna totul depinde tine, mai ales starea in care esti. Mintea ta face totul, iar daca tu insisti sa te simti apatic, ea asta va face. Daca ii comanzi o portie de veselie si optimism, te va asculta. Din nefericire, aceasta minte isi formeaza niste sabloane in timp si actioneaza conform acestora. Cu multa vointa din partea ta, ele pot fi schimbate in sensul pe care tu ti-l doresti.

Numai bine si ..... un zambet larg pentru primavara de afara!

[Reprazent 0]

am citit toate afirmatiile acelea, intr-adevar interesante si chiar mi am dat seama de unele lucruri...cum ar faptu ca mintea "proiecteaza" totul, si am motive sa cred ca eu singur imi fac atatea probleme.... dar cand sa le corectez, pauza! parca nu mai sunt eu, nu stiu, nu mai gandesc la parametri normali, si odata ba vreau un lucru, apoi stau si gandesc o vreme, si ba nu il mai vreau, nu stiu nici eu ce mi doresc, cu somnu am iarasi probleme, poate ar fi vorba de rutina, ca totusi ar trebui sa schimb mediul asta....stiu ca totul e in mintea mea, dar cum pot sa ma vad exact cum sunt, sa stiu ce vreau, sa cercetez limpede, sa fiu obiectiv cu mine, adica sa ma redescopar? macar am nevoie de asa ceva in stadiu in care sunt acuma?nu as dori prea mult sa apelez la psihoterapeuti, din motivul ca as vrea sa ma bazez pe resursele mele, undeva adanc stiu ca pot....odata eram "functional"....si apropo, va multumesc mult pentru idei si sfaturi, cine stie , poate-mi revin si eu , odata...candva :tease:

[flori de camp 33]

ai o motivatie? stii ce vrei de la viata? sau macar pe un termen scurt sau mediu? :tease:

[DarkBringer 7]

Cel mai rau lucru pe care poti sa il faci este sa cedezi. Orice ai face nu ceda, trebuie sa lupti orice ar fi, pentru ca in momentul in care ai cedat esti al lor. Multi oameni care traiesc in alte lumi , au de obicei socuri cand vad realitatea ori realizeaza ca nimic nu prea este cum au crezut. Acum treci printr-o perioada cand incerci sa iti gasesti un punct de reper si sa gasesti un punct cat de mic al echilibrului.Trebuie sa inveti sa traiesti printre hiene si sacali, si asta fara sa devii ca ei. Stai sa vezi ca asta e doar inceputul. o sa ai in viata parte de surprize mai ceva ca emisiunea andreei marin :tease: ...Orice ai face nu ceda si nu te lasa dus de curent....

[Schimbarea Perceptiei 4]

DarkBringer sintetizeaza foarte bine ceea ce iti spun si eu cu etapele alea 2 de observatie (alea aplicatie hands-on).

Sa stii ca multi oameni innebunesc la varsta asta, intrucat incep sa "vada" adevarata fata a lumii si nu stiu cum sa-i faca fatza fara sa fie distrusi dar si fara a se asimila.

Editat Martie 5, 2007 de Schimbarea2012

[Reprazent 0]

problema mea grava e ca nu pot accepta/concepe atata rautate si prostie din partea celor care sunt inconjurat, si al naibii ca asa de bine nimeresc oameni de astia sau ce or fi.....o idee in viata as avea, termin cu faculta, ies afara,(sunt in domeniu IT), si as avea sanse, deci de descurcat as putea sa ma descurc daca mi-as gasi impulsu ala care-l aveam odata....numa ca vreau sa procedez cum e cel mai bine, iar in situatia de fata nici eu nu stiu ce sa fac...sunt complet dezorientat si chiar ma gandesc uneori ca daca ajung si eu ca ei?? adica nesiguranta asta imi scade mult din puteri, parca sunt plicitisit de tot si de toate, apatic, si chestii de-astea de care numa acuma n-am nevoie, si mai e o problema faptu ca memoria incepe sa joace feste, adica uit "de la mana pan' la gura" nu stiu ce e cu mine, dar nu-mi aduce numa belele, ma simt deosebit de nesigur pe mine, obosit ca naiba, parca as auzi o voce tot timpul inauntrul meu "n-are nici un rost!!!", "incerci sa iti gasesti un punct de reper si sa gasesti un punct cat de mic al echilibrului", ar fi o super solutie, dar da-mi te rog un exemplu, ce sa caut prin viata mea?...>>Sa stii ca multi oameni innebunesc la varsta asta, intrucat incep sa "vada" adevarata fata a lumii si nu stiu cum sa-i faca fatza fara sa fie distrusi dar si fara a se asimila. ..si cam ce e de facut aici?

[Schimbarea Perceptiei 4]

Nu sta in relatii toxice. Taie orice contact - viata e prea scurta si complicata ca sa iti pirzi timpul cu prosti.

[Broscuta_Fermecata 1]

Mai Schimbare, esti prea radical, zau. Oamenii nu innebunesc de dezorientare, normala de altfel la 20 de ani, intr-o societate cu susul in jos. Nu mai speria copilul :blink: Apoi, nu poti evita prostii, ca sunt prea multi, deci nu izolarea este raspunsul.

Eu nu imi permit sa trasez directii de viata pentru altii, dar pot spune lucruri care mi s-au intamplat mie si poate cineva invata ceva sau macar afla ca nu e singurul.

Tineretea e varsta nerabdarii si asta cred ca iti lipseste in primul rand. Ai potential, vrei sa faci multe, dar nu iti ies toate, nu stii de ce sa te apuci mai intai, asa ca intri in panica. Lumea pare ca se aseaza de-a curmezisul intotdeauna. Primul lucru la care trebuie lucrat: rabdarea. Toate lucrurile au un timp al lor. Stabileste-ti mai bine target-uri pe termen scurt, realizabile si mobilizeaza-te sa le atingi pe alea. Invata sa iti organizezi bine timpul. Apoi, nu te mai raporta la ceilalti, pentru ca ei nu pot trai in locul tau si fericirea ta nu tine de ce se intampla in exterir, ci de ceea ce e inauntrul tau. Invata sa fii tolerant. Intotdeauna cand te enerveaza ceva la ceilalti, cauta cu atentie in interiorul tau si vezi daca nu cumva vezi in ei exact defectele tale. De obicei, asa se intampla. Fii tolerant cu tine si vei putea fi si cu ceilalti. Apoi, cand vei capata si nitica rabdare si ceva toleranta si credinta in Dumnezeu (care sa nu crezi ca e in concediu vreodata) vei vedea ca lucrurile toate incep sa prinda sens, sa se lege si sa realizezi chestii de care nici nu te-ai fi crezut in stare.

Pana la urma tot lectii am dat Incepe prin a-ti descoperi propriile resurse interioare, de pilda. Si pune totul pe hartie, te va ajuta mult in timp.