Povestiri cu t

da, intr-adevar, foarte cu talc si povestirea a doua.

insa eu in locul tau l-as fi intrebat pe amic: ce anume te face sa fii asa de sigur ca a ras de tine si te-a luat de fraier, asa cum zici? de unde stii ca i-ai interpretat corect faptele, gesturile, vorbele?

dar oricum, daca e asa cum ai povestit, inseamna ca amicul tau a scos un profit de mie la suta, ceea ce, in conditiile astea de criza, e uimitor si admirabil, nu?

sau l-as fi intrebat pe amic daca mai exista o a doua persoana, un al doilea barbat, careia sa-i fi daruit asa fel de atentie incat sa-l determine la asemenea schimbari de bune.

si daca raspunsul ar fi nu, eu i-as zice ca e chiar mai fraier decat se crede. fiindca el......NU STIE .

deci daca amicu ala a tau te mai streseaza cu asa povestiri cu talc, mai intreaba-l cate una, cate alta......

................... a scris:

da, intr-adevar, foarte cu talc si povestirea a doua.

deci daca amicu ala a tau te mai streseaza cu asa povestiri cu talc, mai intreaba-l cate una, cate alta......

Asa o sa fac.O sa-l intreb,cand ne-om mai intalni .

Pana atunci uite inca una in si mai putine cuvinte, ce sa fac asa sunt povestile mele,scurte .Pe asta cred ca am mai zis-o da inca o data nu strica:

Dumnezeu isi cam terminase Creatia ,lucra la ultimele detalii ,la un superb trandafir. In timp ce mesterea floarea le dadea ultimele sfaturi lui Adam si Evei : " Iubiti-va si inmultiti-va" zicea Domnul. Si sadi trandafirul.Nu baga de seama insa ca in urma lui venea Diavolul de Sataniel si "montand" spinii pe tulpina trandafirului, zise : "Bateti-va si-n-caierati-va"

"M-am născut născut

Diclo, eu gasesc absolut superba povestirea ta.

pentru ca e frumoasa si pentru ca Gelutu mi-a povestit de zeci de ori faptul ca ceva asemanator a trait si el. in armata.

era disperat, distrus definitv din toate punctele de vedere. a vrut la fel, sa-si ia viata. a facut exacy, exact ca nenea din povestirea ta, s-a asezat pe genunchi si a zis ca, daca exista vreo divinitate atot puternica si ea ii poate da sens vietii, atunci divinitatea aceea sa si se reveleze.

si-mi povestea ca la nivelul tutror simturilor lui s-a petrecut ceva, o schimbare definitiva si a doua zi s-a imprietenit cu un pocait care i-a spus de Domnul Isus si de biblie. si p-orma Gelu si-a urmat singur drumul lui greu.

cand ne-am cunoscut, eu as fi vrut sa-mi explice el, sa-mi spuna etc, dar el mi-a trantit in mana o biblie cat un boltar de mare si mi-a spus:"cauta si vei gasi"

dupa ce ma indruma sa citesc anumite carti, intr-o anumita ordine, alteori imi spunea sa citesc absolut alandala, in crecul nostru de prieteni, ma punea sa le explic exact ce am inteles io din ce a, citit din boltaru ala.

si de multe ori cand povesteam, ramanea asaaaaaaaaaaaa ca la dentist sau incepea sa planga si zicea ca tocmai curatase ceapa si d-aia.....

si p-orma am inceput impreuna sa cautam ca nebunii sensuri, valori etc. si acuma el a inteles si a vazut in deplinatatea frumusetii ceea ce a cautat o viata scurta de 40 de ani.

mai ai?

"Predicam

Kether a scris:

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să

Da, Diclo, ciitnd povestirea ta ma gandeam ca multi dintre noi avem parte de asa garda de corp.

eu una creca n-am suficiente situri si neturi sa povestesc de cate mii de ori am vazut ca....somebody works arround me.

da, exista multe carti scrise de misionari din tot felul de culte, scrise simplu si extraordinar de frumoase.

eu as vrea sa am timp sa caut cartea "Jurnalul fericirii" de Steinhart si sa scriu pasaje din ea. e absolut splendida. in ea am vazut ca si in ortodoxie au fost si mai mult ca sigur inca mai sunt oameni extraordinari, defapt ingeri.

in adolescenta, din cauza cartii asteia am pus eu prima data mana pe noul testament. si acuma rad cand imi amintesc cum ma chiuniam sa inteleg ce-s aia corinteni si tesaloniceni.

daca mai ai, eu una le savurez tare mult.

mica_curioasa a scris:

Era odata un batran chinez care zi de zi mergea cate un km la izvor sa aduca apa. O cara cu doua galeti. Una dintre ele era sparta si pana sa ajunga acasa, se golea aproape la jumatate. Intamplandu-se asa zi de zi, galeata sparta se intristeaza de fiecare data tot mai mult, pana cand, intr-o zi nu mai poate indura si-i spune batranului:

-Stapane, de ce nu ma repari sa fiu si eu ca galeata cealalta, sa pot tine toata apa?

-Priveste pe marginea cararii, o roaga batranul.

Galeata sparta se uita unde ii indica acesta si vede o sumedenie de flori care mai de care mai frumoase.

- Daca te-as repara, ii spune batranul, cu ce mi-as mai infrumuseta casa?

din partea mea, nota 50.

si io ma simt aproape mereu o galeata sparta.

Secretul Succesului

A fost odată un băiat care

................... a scris:

din partea mea, nota 50.

si io ma simt aproape mereu o galeata sparta.

cu totii ne simtim macar odata in viata, ca o galeata sparta, care desi nu-si da seama, are cu siguranta un rol frumos.

inca una:

Intr-o zi, la universitate, profesorul aduce in fata studentilor un borcan mare, gol si o tava cu pietre. Le pune pe catedra si le spune acestora:

-Borcanul acesta este studentul ideal, iar pietrele din tava sunt cunostintele cu care eu vreau sa-l umplu. zicand acestea, incepe sa umpla borcanul cu pietrele din tava. Adauga una cate una, pana cand ultima piatra ajunge in gura borcanului apoi ii intreaba pe studenti:

-Ce credeti, e plin borcanul acesta?

Studentii raspund in cor: DA

-Ba nu este plin, le replica profesorul si in sala se aude un murmur. Se apleaca sub catedra, scoate o tava cu pietris si incepe sa adauge pietrisul in borcan, acesta rostogolindu-se printre pietre, pana cand pietrisul ajunge in gura borcanului.

-Ei, ce spuneti? Este plin borcanul?

Studentii, asteptandu-se la o replica asemenatoare, tac si asteapta curiosi continuarea.

-Daca nu stiti va spun eu. Borcanul nu e plin nici pe departe.

Se apleaca din nou sub catedra si scoate o tava cu nisip. Umple borcanul cu nisip, acesta strecurandu-se printre pietre si pietris, apoi il niveleaza bine si pune obisnuita intrebare, la care studentii, tot mai curiosi nu indraznesc sa raspunda.

-Nu este plin, le spune profesorul zambind misterios si se apleaca sub catedra de unde scoate o carafa cu apa. O toarna peste nisip, pietre si pietricele pana nu mai incape.

-Dar acum, ce ziceti, nu-i asa ca e plin?

Studentii usurati si entuziasmati se destind si intr-un singur glas exclama: "E plin!"

Fara sa mai zica nimic, profesorul se apleaca sub catedra zambind si apare cu o tava cu zahar pe care il toarna in gura borcanului dizolvandu-l si exclama:

-ACUM e plin!

mica_curioasa a scris:

Fara sa mai zica nimic, profesorul se apleaca sub catedra zambind si apare cu o tava cu zahar pe care il toarna in gura borcanului dizolvandu-l si exclama:

-ACUM e plin!

am gasit si eu mai demult povestirea asta pe net. e tare .....cu talc. borcanu ala e ca sufletu nostru: se umple cu dureri si suparari, adica pietrele si nisipul si la urma avem parte totusi si de putin zagar.

ma gandeam sa folosesc reteta asta cand mai am cate ceva de reparat, adica in loc de ciment sa pun zagar. oare merge? :think: :D :)