Da, EL cauta sa ma indrume permanent dar nu-L receptionez corect totdeauna, ma grabesc si EL ma someaza sa revin , ca adineauri la raspunsul posta pe la prinz , am dat o erata adineauri, cu scuzele de rigoare. Asta e, inca invat si odata cu mine voi ce cautati aceasta, pentru a intelege prezentul lumii noastre si a LUI.
Experiente personale cu Dumnezeu - revelatii, premonitii, miracole, descoperiri
Început de master_mind, Dum 25 feb 2007 · 901 răspunsuri · 102.295 vizualizări
Ionciobanu a scris:Dumnezeii nu au fost niciodata oameni pe pamint ci totdeauna entitati energetice superioare necuprinse de mintea omului. Nu au legatura cu ce e in crestinismul de azi. Se pare ca unii initiati paminteni in trecut au primit de pe "sursele" lor niste informatii pe care le-au adaptat la crestinismul inceputului si au ramas.
.. pina azi. Am aflat de curind, si ma repet TRIADA e dinainte de facerea lumii noastre, dar EL nu s-a inplicat ci a lasat credintele sa evoluieze de capul lor.De fapt omul simplu,si unii culti nu-s prea siguri cind rostesc cuvintul Dumnezeu, pe cine invoca, si EL e multumit de confuzie. Eu a-si spune de la obraz crestinilor sa nu-l mai tina spinzurat pe cruce pe invatator lor de asa mult timp, e dezonorant, EL cred ca-I multumit ca o pedeapsa, dar tot EL spune : sa nu va prinda noaptea cu spinzuratul atirnat.
Realitatea intilnita azi a batut inchipuirea mea, obisnuitu neobisnuit. Am intilnit azi un vechi coleg de serviciu,in cadrul unitatii unde eram colegi, el fusese conducator auro, sofer, eu si sef de autobaza,din vorba-n vorba, pensionari amindoi, ii dezvalui ca EL mi-a dat acum peste 4 ani credinta in EL, la care interlocutorul nu se mira deloc, ci din contra trece mai departe cu discutia. Eu mirat dece oare, el imi explica, din copilarie mama sa ia inoculat credinta in EL si numai in EL. Cu ce ocazie zic eu, pentru ca in comuna sa toti sint crestini otrodocsi , ori alte confesiuni inrudite, protestante, etc. El asa a inteles sa creada simplu, de cind se stie,si cu urmatoarele urmari, in tinerete a duso greu sofer fiind, iL ruga sa-I mai dea voie sa mai faca un ban pentru familie, si EL il ajuta, nu conta cotroalele, i se deschideau drumurile toate. Si insotitorii, merciologii, dupa aia, se mirau ca in cutare loc, semnalizati ca urmeaza un filtru, cu inima ca un purice. Organele ii invitau sa-si vada de drum, neoprindul. Problemele numeroase legate de suferintele sotiei tot EL Le-a rezolvat, si au fost groaznice, le stiam. Dar la el era ceva obisnuit. Nici nu are Vechiul Testament in casa, nici nu-L stie, si obisnuinta de a tine legatura permanent cu EL, asa empiric, popular, taraneste, la ajutat toata viata, pe el si familia lui, si-L ajuta .Sotia lui dupa ce a venit din spital, dupa acea groaznica boala, a devenit o infocata ortodoxa, reprosindu-i, de ce nu mai da pe la biserica. El imi zice ca nu a dat niciodata, din copilarie. Deci la oamenii simlpi , credinta in Dumnezeu , e nediferentiata, pe caprariile cerului inchipuit ori real. Noi astealalti, rasaritii, ne facem probleme cu entitatile cerului, ei nu. Imi zice ca toata viata EL ia fost alaturi sprijinindul, scotindu-L din incurcaturile traiului, firescului, si-n soferie-s mai prmanente, el nu sa evidentiat cu nimic si nici nu are de gind de acuma in colo, sa-I faca propaganda ca mine. Ci fiecare isi duce credinta acestrala dobindita de la parinti, nestirbita de grohotisul timpului si modelor , de pot si au tarie multa.
Se poate sa fii cu EL, si ceilalti nu stiu, deci un exemplu aproape SF, un om obisnuit care datorita LUI a invins toate valurile vietii, tinindu-se de EL, cu toata fiinta lui, si fiind obisnuit, firesc,neevidentiat ca un ocrotit al LUI. Si participa la toata viata normala a obstii in rind cu lumea si numai EL il stie, parca-i nefiresc de frumos, nu? Mai sint oare minunati din acestia printre noi multi, ii stiti?
De mai sint in fiinta neamului, viitorul cu EL,e salvat, si de asta, numai fruntasii si neindreptatiti-s cauta locul in firescul LUI, si nu-l gasesc, pentru ca nu fac ca Ghita.
Editat Lun 8 nov 2010 19:51
Cum asa, destul de simplu, in copilarie majoritatea-s in rai, mai tot timpul acelei perioade, sint si exceptii, ce El le preconizeaza, si sinteti in iad ori purgatoriu, asta e, asa vi-i dat, platiti pentru familia ce o aveti. Atentia deosebita de a creste bine, sa nu-ti lipseasca nimic, ti se face pe plac orice. Ar trebui aproape orice, pentru a sti limitele bunului-simt, pentru ca LUI, nu-I plac nesintitii, deloc, cei ce nu au cei 5,6 ori 7 ani de acasa, si ajungi din rai in iad, purgatoriu= toate-s pe pamint dintotdeauna asa si asa vor fi cit va fi pamintul si noi.
Si EL cu noi, sintem de ne despartiti, EL ne repartizeaza unde activam : in rai ,iad ori putgatoriu, cit sintem pe pamint in viata, atentie, mai este o categorie aparuta mai frecvent nu de mult timp, si foarete pacatoasa, chibitii-rai-pizmasi cei ce admira si nu pot trai fara faptul divers rau ,uitindu-se mai permanent la suferintele altora fara sa le pese, ca si diavolii din iadul imaginar.
Si mai rau din mass media unii destul de multi, ce provoaca raul, il scomonesc, descopera numai pentru vilva fara vriun moralism cit de cit, ci numai sa faca publicitate raului, indecentei, porcariei, prostiei de toate nuantele, smecheriei timpe,vulgaritati goale, trufase, obrazniciei deochiate.
Dar sa continui,in rai esti de obicei cit esti pe linga parinti, chiar de te insori si ai o ocupatie dorita, de e si banoasa, treci pirleazul, care e o nimica si te afli la arda-l focu, imaginar.Conditia raiului e sa faci binele dezinteresat, sa-l traiesti binele, sa fii multumit, cooperant in desavirsirea binelui altora de orice fel ori fi de poti, pentru ca e si foarte greu sa ramii in rai permanent de nu ai chemare in acest rai pamintean, in schimb nu ai nici o frica nici o temere, esti de capul tau, independent pentru ca stii ce faci din chemare, dragosate, esti sigur pe tine, nu te obliga nimeni, traiesti raiul pe pamint, si nici nu stii uneori EL te ocroteste..
Pe scurt sa-ti vezi de preocuparile din domeniul binelui pe toate planurile existentiale, omenesti, si nu te da nimeni afara si rodesti fiind foarte apreciat chiar si astazi , imbatrinesti frumos, inplinit, si la o adica timp de treci de 100 de ani binisor,pentru ca nu-I facui probleme LUI, stii ca urmeaza trecerea lina suava ademenitoare nu cu frica, cu spaime, tu stii si momentul, clipa o astepti, o stii pentru ca te pregateste din tmp.
Si continui de se poate sa-I fii cumva aL LUI si mai altfel , ei asta no mai stiu o preconizez dar ma abtin acum.
Astai o varianta de rai pamintean si mai sint numeroase, si le stiti si voi, mai treceti si voi uneori prin rai, dar nu puteti dainui acolo, e o lume aparte a binelui, a bunului simt, si cel mai corect a credintei in EL fara rezerve asa de cind lumea ta, ce nu-i asa.
Purgatoriu e un compromis continuu intre bine si rau, asa si asa, nici in car nici pe jos, tiris grapis, facem umbra pamintului de geaba, traim de azi pe miine, in nesiguranta permanenta, cu frica-n oase, cu inima ca un purice , de azi pe miine, fara orizont, fara sperante, in continua asteptare, cu sperante desarte continuu, cu iluzii in sin. Muncim fara tragere de inima, sa treaca timpul ce nu are valuarea vietii traite cu folos ci aiurea-n tranvai. Nu ne apucam nici de rele nici de bune, credem in orice, si ne luam dupa oricine, habar nu avem cum ne chiama, la o adica, nu stim ce hram purtam. Ne iluzionam uneori ca avem un tel , o obligatie, dar nu ne reprezinta si-i aiurea, o iluzie ce o treim permanent. ne ocupam de mici cotcarii, invirteli, ambitii desarte. Sintem un mare nul, ce cadem prada necunoasterii de care ne legam, ca inecatii : in religie, profesie, casnicie, activitate de viata cotidiana desarte .
Sa cautam sa ne trezim singuri, putini, ori nimeni nu cauta sa va-ndrepte, ci sa va afunde in mediocritatea cotidiana.
Iadul e restul, lumescul, desantat, destrabalarea, iuresul afacerilor, invirtelilor, descurcarelilor, datul din coate
parvenirea, capatuirea, realizarile bazate pe smecherie , invirteala, fraiereala, furt, exploatarea nepregatitilor, vinderea sau sugestionarea iluziilor de tot felul, fatarnicia, deci raul in toata splendoarea lui.
Provocarea raului unor victime nevinovate, ori nestiutoare, naive, profitarea de pe urma pozitiei sociale de orice fel, Inginfatii, smecherii, nemilosii, nedreptii, intolerantii, fricosii, parazitii, profitorii, nedemnii, nepastorii turmelor de credinciosi de orice confesiune.Si ma sint numeroase exemple pe care voi le stiti in fiecre zi.
De trebuie sa faceti un rau cuiva , diminuati-il cit mult posibil, evitati sa faceti rau, uitati-l.
EL are multi fii, nu unul singur, si acei fii is mai permanent in actiuni cu EL, prin Universul SAU colosal si partcipa la realizarile LUI bucurinduse de ele "550-38-7 : acunci cind stelele diminetii izbucneau in cintece de bucurie si cind toti fiii LUI Dumnezeu scoteau strigate de veselie(?)" in "momentul" cind se construia universul nostru mic si mare si imprejurimile lui.
Deci ei participa la toate actiunile mai inportantea ale LUI, nu stiu in ce proportii si domenii, dar is cu EL se inplica dupa necesitatile creatiei LUI, nu-I lipsesc ci-L ajuta, nemijlocit
"552-2-1 : Fiii LUI Dumnezeu, au venit intr-o zi, de s-au infatisat inaintea Domnului.si a venit si Satana in mijlocul lor si s-a infatisat inaintea Domnului". Deci nici S. nu face exceptie in a I se infatisa LUI si ai da raportul de activitate, totul i se supune, nimic nu-i haotic si intimplator, totul e bine chibzuit in amanuntime in creatia SA.
am mai intalnit oameni credinciosi, care isi exprimau liber si fara teama opiniile despre religie si in ceea ce crede. ii respect!
dar sincer mie mi se pare putin exagerat ceea ce vorbesti in anumite postari. nu o zic cu intentia de a te jigni, doar ca in anumite situatii exagerezi, duci toata chestia cu credinta la extreme... sau poate mi se pare mie... :)
Assomnio a scris:am mai intalnit oameni credinciosi, care isi exprimau liber si fara teama opiniile despre religie si in ceea ce crede. ii respect!dar sincer mie mi se pare putin exagerat ceea ce vorbesti in anumite postari. nu o zic cu intentia de a te jigni, doar ca in anumite situatii exagerezi, duci toata chestia cu credinta la extreme... sau poate mi se pare mie... :)
Hai sa dezbatem, punctual temele respective, de se poate.
Munţumirile, recunoaştera unei greşeli ori mai multe şi cererea de iertare, cererea de
Ionciobanu a scris: