România
Roportal.ro

Experiente personale cu Dumnezeu - revelatii, premonitii, miracole, descoperiri

Început de master_mind, Dum 25 feb 2007 · 901 răspunsuri · 102.295 vizualizări

Enki16.898 mesaje#322

Pentru aceste discutii va invit sa mergeti pe chat, sau pe alte topice deschise care corespund cu ce discutati voi.

TEMA ERA:

hunter_sabian222 a scris:
... Eu va spun ca pe mine Dumnezeu m-a ajutat continuu, daca vreti sa stiti cum, postati o intamplare in care El v-a ajutat pe voi...
Aend288 mesaje#324

Deschid acest topic destinat in primul rand celor ce nu isi bat joc de numele lui Dumnezeu sau de religie . Daca ati trait vreo experienta care v-a marcat o perioada buna de timp sau ceva ce credeti ca a avut legatura cu religia ,postati aici si specificati de ce credeti ca vi s-a intamplat. (experiente personale - vise, viziuni, semne ,intamplari mai mult sau mai putin bizare, nu felul in care v-a ajutat Dumnezeu, nu salvari miraculoase de la moarte) .

AH455.892 mesaje#325
Aend a scris:
Deschid acest topic destinat in primul rand celor ce nu isi bat joc de numele lui Dumnezeu sau de religie . Daca ati trait vreo experienta care v-a marcat o perioada buna de timp sau ceva ce credeti ca a avut legatura cu religia ,postati aici si specificati de ce credeti ca vi s-a intamplat.

Da,am avut asta-vara un accident teribil din care am scapat cu viata. Mai era sa "iau" pe capota 2 femei de pe trecerea de pietoni...insa am scapat viu si nevatamat numai datorita lui Dumnezeu. Si am lasat-o mai moale cu viteza :blink:

Editat Mie 11 feb 2009 23:06

zexelica8.611 mesaje#327
Aend a scris:
Deschid acest topic destinat in primul rand celor ce nu isi bat joc de numele lui Dumnezeu sau de religie . Daca ati trait vreo experienta care v-a marcat o perioada buna de timp sau ceva ce credeti ca a avut legatura cu religia ,postati aici si specificati de ce credeti ca vi s-a intamplat. (experiente personale - vise, viziuni, semne ,intamplari mai mult sau mai putin bizare, nu felul in care v-a ajutat Dumnezeu, nu salvari miraculoase de la moarte) .

Singurul semn este salvarea si intelegerea Scripturii. restul, e doar misticism din parte acelor care nu sunt salvati si nu inteleg ca nu vindecarea sau visul este scopul lui Dumnezeu, altfel nu mai blestema lumea si ne facea Supermani......

mvr10 mesaje#328

Referitor la religie, va pot spune ce am trait eu: ... am fost liber cugetator pana in anul I de facultate cand am avut o viziune, la finalul careia am facut primul meu juramant: "Jur ca tuturor celor care nu cred in Dumnezeu le voi spune ca exista Dumnezeu si sa se mai gandeasca la acest lucru".

Par cuvinte mari dar eu inainte de viziune cu cateva zile, in urma unei discutii in contradictoriu cu prietena mea, AM CERUT UN SEMN CA SA CRED, iar viziunea a fost exact pentru nivelul meu de intelegere (perfecta).

Dar sa nu credeti ca nu am si eu momente de slabiciune ... oricum stiinta ne ajuta sa supravietuim si sa intelegem mai bine lumea in care traim ... Dumnezeu e perfectiunea spre care tindem.

Poate ca El vrea sa ajungem prin eforturile noastre la "tinerete fara batranete" ... asa ca lupta pentru informatia utila (eliminarea prostiei) ne poate asigura o evolutie neintrerupta in acest colt de Univers ...

Atunci cand traiesti exact ca in realitate ceva imposibil in mod normal, iar apoi te intorci brusc in realitatea uzuala, dar cu inima sarindu-ti din piept (o simteam ca batea in afara corpului, daca nu eram tanar si cu o sanatate foarte buna nu rezistam emotiei), nu cred ca as mai rezista fizic inca o data la o astfel de experienta .... poti spune ca a fost o viziune.

Voi povesti pe scurt viziunea:

M-am trezit brusc AFARA in intuneric complet (simteam adierea vantului pe brate). Am inceput sa ma intreb unde sunt si cum am ajuns acolo, dar nu am apucat sa ma ingrijorez prea mult, caci din stanga a aparut o lumina, care venea din ce in ce mai repede (era o sfera de lumina foarte stralucitoare, care difuza usor pe margini). Dupa apropierea ei aveam sa-mi dau seama unde ma aflam si de unde a venit lumina. Eram pe o strada in satul unde m-am nascut, aproape de casa in care m-am nascut (casa bunicului meu care a fost preot), iar lumina a aparut (venit) chiar din acea casa.

Cand venea lumina spre mine mi-am amintit vorbele mele "SA-MI DEA UN SEMN CA SA CRED". Mi-am dat seama ca nu puteam sa fac absolut nimic ca sa ies din acea situatie.

Cand m-a atins, sfera de lumina a devenit de un alb obisnuit (si-a mai scazut din stralucire ca si cum s-ar fi murdarit de mine).

Tot timpul cat sfera a fost peste mine simteam lumina ca un fluid.

Eu de emotie m-am ridicat pe varfuri (nu simteam teama).

Dupa putin timp, am simtit lumina mai puternic cum se ridica in sus, in fata mea, sub forma unei coloane, timp in care mi-a ridicat barbia (capul), printr-un gest foarte fin (ca si cu doua maini foarte blande, printr-o mangaiere). Am privit-o cum a disparut cu viteza in cerul instelat. Imediat ce a disparut, in timp ce priveam cerul instelat s-a facut o LINISTE ABSOLUTA (pana atunci totul era ca pe lumea aceasta, dar din acel moment, nu se mai auzea absolut nimic (ca si cum eu nu mai existam).

Am crezut ca voi auzi cuvinte (ca-mi va vorbi cineva) in acea liniste absoluta. Dar nu mi-a vorbit nimeni si mi-am revenit brusc, in patul in care ma culcasem, iar inima imi batea atat de tare ca o simteam in afara pieptului (m-am speriat, dar incepeam sa-mi revin), insa cel mai important este ca nu s-a intrerupt comunicarea ci eu simteam ca ma aflu tot in fata Lui, iar in acel moment m-am bucurat ca am revenit, caci pe timpul viziunii nu mai concepeam ca exista cale de intoarcere, dar am simtit nevoia sa-i spun, sa-i jur ca "TUTUROR OAMENILOR PE CARE-I VOI INTALNI SI VOI AFLA CA EI NU CRED IN DUMNEZEU, LE VOI SPUNE CA DUMNEZEU EXISTA SI SA SE MAI GANDEASCA LA ACEST LUCRU".

Mesajul pe care l-am inteles a fost ca eu eram in intuneric (necunoastere) i-ar lumina mi-a aratat calea spre credinta si optimism (cerul instelat), am simtit cat de mici si nestiutori suntem noi oamenii, ca nu stim decat foarte putin din tot ce exista.

A doua zi am inceput sa citesc si sa inteleg mesajele din Biblie si am devenit credincios (dar marturisesc ca de cateva ori credinta mi-a slabit).

Editat Mie 18 feb 2009 06:43

dulgherul1.788 mesaje#329
mvr a scris:
(dar marturisesc ca de cateva ori credinta mi-a slabit).

Da. Există experiențe de acest fel.

Cei care nu le au nu le pot

elenalicurici646 mesaje#330
Enki a scris:
Topicul nu este pentru acest gen de discutii. Multumesc. :spiteful:

E ridicol Enki, titlul topicului e Experiente personale cu Dumnezeu - Revelatii, etc...

Pai ultimele 2 mesaje sunt printre putinele care se incadreaza aici, iar tu spui ca nu e pentru genul asta de discutii. Hai sa schimbam titlul topicului atunci, in: "Hai sa ne dam cu pararea ce credem noi ca stim fara sa stim de fapt nimic" si sa-i lasam pe toti cei care cred ca stiu ceva despre Dumnezeu sa spuna si sa-i desfinteze pe altii.

Interesant ca de cate ori vine vorba de Dumnezeu, si unul vrea sa spuna o chestie cu adevarat legata de asta, sau o experienta/traire reala = simtire autentica, sau cel putin asa crede/a simtit persoana, ii sar cel putin 10 altii in cap si-l fac nebun si incep cu satana si secte, si crimele bisericii, etc....Cum de nu se intampla acelasi lucru cand vine vorba de Yoga, budism, reiki, etc? De ce oare ne vine mai usor sa acceptam experiente straine de natura noastra decat sa acceptam ortodoxismul si in general crestinismul si pe Dumnezeu (nu Budha, Allah, etc.) ? Si nu ma refer la a accepta neaparat si Biserica, sau oamenii ei, sau dogma, sau habotnicismul, ci doar existenta lui Dumnezeu.

Mi se pare ceva ciudat in reactiile astea, pana la urma cautam SF-uri sau chiar vrem sa ajungem mai aproape de Divin? sau macar sa intelegem cu cerebelul cum decurge toata treaba asta, ca de fapt Dumnezeu poate fi doar SIMTIT prin experiente proprii, nu inteles cu mintea umana (nu ajunge, indiferent cat de destept/desteapta esti). Si nu ca Reiki sau budismul, etc. ar fi ceva gresit cu ele, fiecare de ce se simte mai apropiat ca structura...Dar totusi intrebarea mea ramane aceasi: de ce atata vehementa impotriva crestinismului, de cand a fii 'crestin' (cel putin a vrea sa fii asa sau a crede ca esti), este asa o problema, mai ales daca te-ai nascut intr-o societate ortodoxa? Daca spun ca sunt pro zen e mai bine, mai acceptabil? nu o sa mi se dea in cap cu aceasi vehementa?

Oricum topicul asta e numai cu numele, cu mici exceptii restul postarilor sunt "paralele" cu titlul.

Numai bine.

← Înapoi la Religie si spiritualitate