Schimbarea2012 a scris:Alta intrebare - cat de important ca si concept de control este pentru o societate economica EGO-ul indivizilor ?
Daca vrei sa ii atribui o pondere de importanta in totalul factorilor de control cred ca ar ajunge undeva intre 70% si 80%, alaturi de restul influentelor (constrangere directa, mita s.a.). Ego-ul - partea din individ care se manifesta in contact cu ceilalti, vizand numai propriile interese si avantaje temporare - este previzibil si de aceea manipularea sa este o actiune facila. De aceea superficialitatea este incurajata pe toate planurile (de exemplu, in reclamele stupide din mass-media). Indivizii slabi, care isi reduc existenta la ego, sunt tinta preferata a "dresorilor". Si din pacate, majoritatea oamenilor intra in aceasta categorie.
Cei care ocupa locuri importante in societatea economica au ajuns acolo exploatand slabiciunile celorlalti. Au obtinut avantaje in urma manipularii informatiei necesare la timpul potrivit. Cel care detine mai multe informatii relevante are un avantaj competitiv. Iar impulsionarea oamenilor de a-si manifesta preponderent ego-ul duce la o stare cu riscuri minime.
Hortulanus a scris:Iar despre dresaj, societatea capitalistă (sau corporatistă, cum o numeşti tu) mi se pare cel mai departe de manipulare, de stereotipie robotică, pentru că este un sistem foarte energic şi antrenant, stimulează multe părţi ale creierului şi implică multă libertate (cu excepţia proprietăţii, evident, căreia se pare că nu reuşesc să-i dau de cap).
Cum poate fi capitalismul departe de stereotipie cand el promoveaza o singura valoare: banul? Intr-o astfel de societate apar cele mai mari discrepante - intre cei care au si cei care nu au. Unde e libertatea? Ca trebuie sa te lupti pentru supravietuire incat nu mai ai timp de nimic altceva? E nevoie sa incerci sa te descurci pe cont propriu intr-o societate capitalista ca sa iti dai seama ce inseamna, cate constrangeri actioneaza asupra ta, cate limite apar si cat de gresit sunt ierarhizate unele valori (aproape inexistente in conceptia unora).
In capitalism iti dezvolti preponderent latura materiala, ajungi la obsesia acumularii pentru recunoastere sociala si incet-incet, dispari ca individ. Ori ajungi prea sus si toti te invidiaza, ori nu te ridici la asteptarile celorlalti si nu te baga nimeni in seama, fiind prea ocupati sa urce in top. In orice caz, proprietatea privata pe care se bazeaza conduce la diferentieri puternice si reduce omul la o singura latura a sa. Este dresat sa fie egoist si sa se integreze perfect in sistem.
Schimbarea2012 a scris:In fine sunt niste extrapolari dar sa nu uitam ca am trecut prin comunism si am vazut unde duce un sistem in care nimeni nu mai e proprietar.
Eu cred ca e nevoie in primul rand de ridicarea omului din conditia sa mizera actuala inainte de a propune schimbari radicale ale sistemelor de organizare. Sa constientizeze fiecare importanta perpetuarii speciei, a libertatii fiecaruia, a adevarului, a intereselor comune si personale. Iar dupa ce vom reusi sa eliminam toate plagile (coruptie, ignoranta, invidie, tiranism, egoism, violenta s.a.m.d.) vom constata ca nu e nevoie de nici un fel de guvernare, ca putem trai ca un grup interesat in egala masura de individualism si de colectivism.