diclona a scris:Vangy, eu am vrut sa subliniez faptu' ca dragostea NU inseamna toate cele enumerate mai sus.Nu am aliati decat inima, sufletu-mi si lacrima din ochi, nu-s genu' de om care sa aplece urechea la ceea ce spun altii fara sa filtrez informatiile.
Ai multa dreptate, este ceva ce eu nu spun........
Hai ca-ncerc sa-mi creionez nemultumirile!
Eu sunt mai "ursoaica" prin educatia mea, daca cineva-mi atinge puiul, am sarit sa-l sfasii.
Pe cand el, e mai pasiv, mai lent, nu m-ar apara nici daca 10 negri mititei s-ar lua de mine si m-ar necinsti.
Mai in gluma, mai in serios, incerc sa-ti zic c-am adunat in mine tone de resentimente si ca mi-e greu acum sa trec peste durerile de odinioara.
Am convingerea ca nu ma iubeste.......si de aici pornesc toate gandurile negative.
mmm,nasol sentiment.Eu inteleg foarte bine nevoia de siguranta a unei femei,aici nu prea stiu ce sa iti spun ..
La chestia cu tonele de resentimente..ai grija ce faci cu ele,ca nu este deloc bine sa le tii in tine,mai tarziu vor aparea frustrarile.
Ceea ce ma intreb este,de ce nu ai vorbit cu el inca de la inceput,de la aparitia primului resentiment.O relatie nu poate exista fara comunicare.Nu trebuie sa tii niciodata in tine nici o nemultumire,in primul rand pentru simplul fapt ca te afecteaza foarte tare pe tine.Si in al doilea rand pentru ca partenerul trebuie sa stie ceea ce te supara,ce te deranjeaza,ce vrei si ce nu,ce astepti de la el si ce nu,ca sa te poata ajuta,sa te poata sustine,si impreuna sa treceti peste probleme.
Inainte de a discuta cu parinti trebuie sa discuti cu el...Atata timp cat mai exista dragoste,puteti sa treceti peste orice problema,atata timp cat exista comunicare si intelegere reciproca.. 
