Se pare ca lumea continua sa se ocupe cu descifrarea ghicitorilor iraniene. Functioneaza sau nu centrifugele? Va fi sau nu facuta o bomba atomica? Vor lovi americanii sau nu?
Mai departe
Insa Iranul nu glumeste si nu pierde timpul. Indiferent daca au reusit deja sau nu sa aduca imbogatirea uraniului la cote industriale, iranienii sunt fermi in decizia lor de a crea un ciclu inchis de productie de combustibil pentru centralele nucleare ale tarii si de a-si continua activitatile nucleare. Ar fi aproape imposibil sa fie opriti. Sanctiunile, chiar daca sunt inasprite, sunt dure, dar nu sunt fatale si aprobarea utilizarii fortei militare nu este foarte probabila la momentul actual. Vor face asta americanii fara sa aiba vreo autorizare? Probabil ca nu.
Instabilitatea Irakului reprezinta un obstacol. A ajutat deja Teheranul sa devina practic cea mai mare putere din Golful Persic. Teheranul continua sa puna paie pe foc in Irak, exercita o influenta tot mai mare asupra palestinienilor, castiga o parghie in vestul Afganistanului si se transforma in centrul puternic al unei axe a fortei siite crescande. O cunostinta americana mi-a spus ca razboiul din Irak nu se desfasoara doar intre insurgenti si trupele de ocupatie, ci si intre al-Qaida si Iran, fapt de care americanii tin seama. Si este adevarat ca Iranul este unul dintre cei mai mari inamici ai al-Qaida. Nu este intamplator faptul ca un ofiter american de spionaj in retragere a declarat recent ca daca al-Qaida doreste sa atraga SUA intr-o noua serie de conflicte armate, ea ar putea provoca Washingtonul printr-un act terorist pe care sa-l puna pe seama Iranului.
Continuarea programului nuclear
Ascunde aceasta declaratie absenta dorintei SUA de a face riscantul pas al lansarii unui atac militar imporiva Teheranului? Intentioneaza americanii sa negocieze cu Iranul? Sa nu uitam ca ei au decis impotriva schimbarii regimului din Coreea de Nord.
Iranul intelege ca programul sau nuclear se va lovi de obstacole serioase daca Washingtonul decide sa lanseze atacuri aeriene asupra unitatilor nucleare iraniene, dar este sigur ca americanii nu au ajuns inca in acel punct. Prin urmare, iranienii spera ca vor reusi sa-i forteze pe americani sa intre in negoceri directe. Mizele sunt foarte mari si, daca Teheranul obtine recunoasterea de catre SUA a rolului sau in regiune, retragerea sanctiunilor si cooperare economica deplina, el ar putea face anumite concesii, poate in sfera solutionarii conflictului din Orientul Mijlociu. Ceea ce submineaza posibilitatea negocierilor este faptul ca Iranul cere sa-i fie recunoscut dreptul de a continua programul sau nuclear pacifist (si in continuare nu exista dovada existentei unui program nuclear militar). Iar asta se afla intr-o contradictie absoluta cu strategia americana globala. Este greu de crezut ca actuala administratie americana isi va folosi mandatul ramas pentru a initia negocierile si a urmari incheierea pacii cu Iranul.
Nu poate fi negat faptul ca liderii iranieni sunt rigizi si ireconciliabili in apararea intereselor lor. Desigur ca nu toata lumea din Teheran considera ca actualul presedinte are absoluta dreptate si probabil ca si unii guvernanti de rang inalt il critica pentru agresivitatea sa care conduce la izolare. Dar in societatea iraniana exista un consens in privinta continuarii programului nuclear pasnic. (
Dar "ecoul" o să fie o invazie. Şi Hitler şi-a dorit at