lupini a scris:una care a avut o suta inainte are experienta !!! :D)
Daca experienta ar tine doar de cantitate ar fi simplu - cei mai multi am fi doctori in probleme de cuplu. Dar...ea tine de traire, sinceritate, implicare si forta interioara. Poti avea un singur partener, intelegand astfel natura masculina - chiar daca nu ai experienta directa a oricarei forme de manifestare a masculinitatii. Asa cum poti avea o sg femeie, intelegand natura feminina.
Eu inteleg din posturile tale ca tu cauti mai mult eternul feminin. SI mi se pare admirabil! Si atunci pricep de ce spui ca iti este suficienta o singura femeie, aleasa cu sufletul si nu cu ambitia de a fi virgina, putand insa sa preferi o astfel de forma a expresiei feminitatii ei. Dar mediteaza atent la punctul dinc are iti doresti asta. Pozitia inc are te situezi acum este o sila de nevirgine, respingerea nevirginitatii, teama de a nu fi primul sau o pura dorinta de a trai perfectul inceput. Pentru ca daca dorinta ta de ideal se bazeaza ep respingerea sau sila de ceva iti autoprofetesti o mare dezamagire sau incompletitudine chiar dca ai parte de o virgina. Ti-am mai spus asta intr-un post si m-ai intrebat ce as prefera. daca as fi barbat as prefera o femeie care sa ma iubeasca si pe care sa o iubesc. Chiar daca a avut o suta inainte. Insa as fi foarte interesat ca barbat sa vad ce urme au lasat acesti o suta in sufletul ei. Au speriat-o experientele, au ranit-o, au facut-o cinica? Pentru ca aceste urme sunt filtrul prin care ma va percepe si pe mine. Ca femeie intotdeauna m-au interesat urmele pe care alte femei le-au lasat in barbatul care ma curta ( nu picanteriile, desi impartasirea trece obligatoriu si prin amintirea lor dar interesanta este mereu cum se pozitionaeaza persoana care a trait experienta, vizavi de ele). Pentru ca aceste urme devin lentile prin care priveste relatia cu partenera lui.
Acest topic insa ma duce cu gandul in alta parte.
Am vazut de curand Tristan si IsoldE. Ca si in epopeea regelui Arthur este acelasi conflict intre datorie si iubire, pasiune si loialitate, intre puritate si intinare. Iubirea pura dintre Tristan si Isolda - amandoi virgini! - n-a avut un final preafericit. Si stii de ce? Pentru ca amandoi au pus puritatea mai presus de orice. Virtutea era atoate satisfacatoare. Onoarea si iubirea pura erau considerate in prima jumatate a mileniului I supreme virtuti - pentru ca de asta avea nevoie civilizatia post romana - destul de barbara. Ea isi crea prorpiile imagini despre iubire, capabile sa-i satisfaca aspiratia spre perfectiune. Aceste idealuri erau nascute din multa brutalitate, durere, suferinta, incultura, conflicte.
Tristan si Isolda doreau sa fie perfecti - o iubire perfecta, o loialitate perfecta fata de Marke. A sta a generat un conflict major - pentru ca e nu aveau decodor decat pt perfectiune inchipuita de ei, nu puteau iubi altfel decat asa cum si-au iimagiant, respingand alte forme de iubire. Desi doreau binele semenilro lor nus eputeau raporta la oa ltfel de iubire decat pura, virginala, de care au tinut atat de mult cu dintii incat au sfarsit prin a fi neloiali si a genera un razboi.
De aceea e foarte important din ce punct iti doresti puritatea. Daca e doar o alegere posibila catre care ai afinitate e una - dar daca e o pretentie a ambitiei, o respingere a celorlalte forme ale inocentei care le negi si le desconsideri cum vei putea materializa idealul pornind de la sila de ceva, avand mereu atinti un ochi la hotar pentru a nu-l calca ispita unui picior strain? Pacatuiesti deja prin suspectarea vriginitatii de a nu se putea mentine casta... Suspiciunea sau habotnicia o intineaza. Virginitatea capata valoare abia in libertatea ei de expresie. ..
Doreste-ti mai departe cununia pura fara sa arunci cu pietre in cei care pot vedea inocenta dincolo de himen - pentru ca ea cu siguranta exista si culmea (inacceptabil pt tine, poate) continua sa existe pana la moarte - cine poate vede, cine nu, nu - dar cine vede iese din conditionarea puritatii ca forma.