Început de spider, Vin 25 feb 2005 · 134 răspunsuri · 31.050 vizualizări
corinae a scris:Nici eu nu cred.Mai trebuie sa faca omul si niste eforturi. Atat pe plan fizic (spalat :"> , epilat, pieptanat, imbracat cat de cat decent ) cat si pe plan sentimental (vorba aia cu pusul apei in vin). :)
[snapbacca]29007[/snapbacca]
Pai... aste nu fac parte din ceea ce esti? Nu fac parte din educatia ce defineste un om? Eu asa zic... ;)
fire a scris:am votat "da"
QUOTE(corinae @ Feb 25 2005, 05:09 PM)Mai trebuie sa faca omul si niste eforturi. Atat pe plan fizic (spalat
Nachtvogel a scris:Spider, mie mi se pare ca deja vorbim despre altceva. Intrebarea initiala era daca cine te place, te place asa cum esti si nu despre cat de mult tine indragosteala/sau atractia sexuala daca preferi sa-i zici asa. Asta trece chiar daca accepti defectele celuilalt si ajungi/continui sa-la placi "asa cum e" - adica cu tot cu defecte. Eu nu cred ca exista o relatie de interdependenta intre cele doua. Dupa cum ai spus si tu intervine obisnuinta, monotonia - din cauza asta iti trece "indragosteala" si nu din cauza defectelor (plecand de la premisa ca il cunosti deja pe celalalt destul de bine sa-i stii si partile negative si nu vezi doar aparente). Eu nu cred ca "dragostea e oarba" (si te trezesti intr-o zi si vezi toate cusururile celuilalt) ...
Iti multumesc. Cred ca stiu care era intrebarea pentru ca initiativa acestui topic imi apartine.
Nici eu nu cred in interdependenta la care te referi tu mai sus. Si nici nu cred ca dragostea este oarba. Ce spuneam eu este ca ....DA, in timp, ajungi sa il placi pe celalalt asa cum este insa asta nu inseamna ca trebuie sa-i si accepti toate doar pentru ca nu ai ceva mai bun de facut. Si nu ma refeream la defecte fizice. Ma refeream la cele sufletesti si la cele de comportament.
Faptul ca m-am legat de "atractia animalica de la inceput" nu inseamna ca am avut intentia sa fac referire la "cat de mult tine indragosteala", ci era doar un alt mod de a spune ca indiferent cat de orb esti la inceput, (pentru ca hai sa fim seriosi, ce simti la inceput nu este dragoste, este atractie chimica, fiziologica, etc.) in timp aburii se risipesc si incepi sa vezi persoana de langa tine exact asa cum este ea cu tot cu defectele pe care le are.
Nachtvogel a scris:...........e doar o cale de a invata sa faci compromisuri,
Nachtvogel a scris::blinca: Nu ti se pare ca aceste doua afirmatii ale tale in aceeasi fraza se cam bat cap in cap?Dar nu poti (si nici nu-i musai) sa placi pe cineva 100%. Poti doar sa vezi care defecte sunt acceptabile si care nu. ;)
Si ma mai intreb ceva. Ma intreb daca tot tu erai persoana care a scris randurile din citatul de mai jos.
Nachtvogel a scris:Pe de alta parte daca e vorba de o relatie, nimic nu e mai periculos decat sa-ti spui "las' ca ma place oricum". Este in engleza o sintagma care mi se pare foarte potrivita (si adevarata!!): "don-te tacae anyone for granted"......si asta e valabil pentru orice fel de relatie, fie ca e vorba de prietenie sau de ceva mai mult (parerea mea).[snapbacca]29032[/snapbacca]
;) Chiar e obligatoriu sa placi acea persoana si sa-i accepti defectele chiar daca acestea sunt "acceptabile?" (desi eu sa-o spun pe aia dreapta....nu am vazut, auzit, intalnit si defecte acceptabile). Si apoi, daca tot " iti pasa destul de mult de cineva" de ce sa accepti compromisul? De ce sa nu ceri acelei persoane sa se schimbe pentru tine? Daca ii pasa de tine in acceasi masura in care iti pasa tie atunci probabil va incerca sa se schimbe. Mai vorbim de compromis ...dupa...
Nachtvogel a scris:Daca vorbim de poleiala atunci inseamna ca totul nu e altceva decat inselatorie ieftina - mie asta imi sugereaza cuvantul poleiala : falsitate, duplicitate, prefacatorie :)
poleiala a fost o figura de stil draga. Citeste si tu printre randuri. Tu cand intalnesti pentru prima data o persoana ce vezi? II vezi sufletul? nu. Acesta il citesti mai tarziu. II vezi inteligenta? Nu. Despre cat de destept este iti dai seama mai tarziu purtand discutii cu acea persoana. Tot ce poti spune despre cineva, la prima vedere, este inaltimea (cu aproximatie), culoarea ochilor, a parului, are picioare frumoase sau nu...bla bla bla. Sau poti spune ca are o privire frumoasa, un suras incantator, etc.
Nachtvogel a scris:Eu cred ca parintii nici nu-si pun problema in modul asta. Nu te accepta pentru ca te plac sau nu, sau pentru ca te ridici la nivelul standardelor, ci pentru ca esti de-a lor/ de-al lor.
Si eu iti multumesc ca-mi traduci si-mi explici figurile de stil ca sa fie totul pe intelesul meu. Iti sunt foarte recunoscatoare. Sa vedem ce-am inteles:
Nici eu nu am spus ca trebuie sa-i accepti toate!DA, ajungi sa il placi pe celalalt asa cum este insa asta nu inseamna ca trebuie sa-i si accepti toate doar pentru ca nu ai ceva mai bun de facut. Si nu ma refeream la defecte fizice. Ma refeream la cele sufletesti si la cele de comportament.
ies la iveala si defectele... pentru ca ...nu e asa?....nu suntem perfecti
Deci nu suntem perfecti pentru ca avem defecte. Daca nu exista defecte acceptabile inseamna ca nu e nici o sansa sa acceptam vreodata pe cineva imperfect... decat daca suntem orbiti de instincte animalice.Chiar e obligatoriu sa placi acea persoana si sa-i accepti defectele chiar daca acestea sunt "acceptabile?" (desi eu sa-o spun pe aia dreapta....nu am vazut, auzit, intalnit si defecte acceptabile)
Si apoi, daca tot " iti pasa destul de mult de cineva" de ce sa accepti compromisul? De ce sa nu ceri acelei persoane sa se schimbe pentru tine? Daca ii pasa de tine in acceasi masura in care iti pasa tie atunci probabil va incerca sa se schimbe.
Sa-i ceri sa se schimbe pentru tine inseamna sa-la santajezi. Nu poate nimeni sa schimbe pe nimeni, decat daca are de-a face cu o persoana foarte influentabila, care accepta sa i se spuna ce si cum sa faca. Daca nu-ti place si nu-i poti accepta defectele renunti si gata.
Tu cand intalnesti pentru prima data o persoana ce vezi? II vezi sufletul? nu. Acesta il citesti mai tarziu. II vezi inteligenta? Nu. Despre cat de destept este iti dai seama mai tarziu purtand discutii cu acea persoana. Tot ce poti spune despre cineva, la prima vedere, este inaltimea (cu aproximatie), culoarea ochilor, a parului, are picioare frumoase sau nu...bla bla bla. Sau poti spune ca are o privire frumoasa, un suras incantator.
Poleiala de pe ambalaj se subtiaza in timp si prin transparenta ies la iveala si defectele... pentru ca ...nu e asa?....nu suntem perfecti. Ei si atunci iubirea vietii tale nu te mai place chiar asa cum esti.
Greseala mea: eu intelesesem ca vorbesti despre "iubirea vietii" si nu despre o persoana pe care tocmai ai cunoscut-o.
Ca sa spui ca cineva este "iubirea vietii tale", trebuie sa il cunosti mai intai - adica sa ii cunosti si defectele... eu asa vad lucrurile.
Nu ti se pare ca aceste doua afirmatii ale tale in aceeasi fraza se cam bat cap in cap?
Nu, nu mi se pare ca se bat cap in cap si da, eu am scris citatul la care faci referire. Ma declar vinovata si imi sustin in continuare punctul de vedere: intr-o relatie ambii trebuie sa faca mici compromisuri si sa accepte unele defecte ale celuilalt (pentru ca da, sustin in continuare ca unele defecte pot fi acceptate din moment ce esti constient ca "nu suntem perfecti"). Iar schimbarile trebuie sa se produca din proprie initiativa si nu pentru ca iti impune celalalt. In acelasi post din care ai citat tu am pomenit de autocenzura si autoperfectionare.
Si eu sper ca am spus destul de clar ce-am avut de spus.
Iar raspunsul la intrebarea ta initiala este tot NU. Nu m-am razgandit si nici nu m-am contrazis.
Editat Vin 11 mar 2005 22:15
Oca. eu ma opresc aici. Din punctul meu de vedere nu are rost sa continui aceasta discutie. Mi-am spus opinia si o sustin in continuare.
Nu este de ajuns sa consideri ca cineva trebuie sa te placa asa cum esti doar de dragul compromisului.
Intr-adevar, pentru mine nu exista nici o sansa sa accept imperfectiunea decat daca as fi sclava instinctului animalic, si asta nu pentru ca m-as considera ca fiind perfecta, daca se intreaba cineva, ci pentru ca nu vad sensul.
Nu am facut compromisuri si nu am avut nimic de pierdut. Viata este prea scurta pentru a face din ea o insiruire de compromisuri. Daca altii vor sa traiasca asa eu nu am nimic impotriva, insa e dreptul meu sa nu le accept.
Nu consider santaj a cere unei persoane sa se schimbe in bine din dragoste, pur si simplu pentru ca nu vad aceasta ca pe o amenintare.
pe.sa. nu ti-am tradus tie nici o figura de stil. Nu o lua ca pe un afront personal pentru ca nu asta a fost intentia mea. Nu eu, ci tu ai fost aceea care a vrut sa impresioneze rastalmacindu-mi mesajele. Faptul ca iubirea vietii tale era scris intre ghilimele nu ti-a spus chiar nimic? Daca tu, personal, ai inteles sau nu ce am vrut sa exprim prea putin ma intereseaza acum.
Sa ne auzim de bine.
:blinca:
;) in final, totusi cine te iubeste cu adevarat te iubeste asa cum esti, tocmai pentru ca asa esti !
Editat Sâm 12 mar 2005 11:34
allydi a scris:8) in final, totusi cine te iubeste cu adevarat te iubeste asa cum esti, tocmai pentru ca asa esti ![snapbacca]30855[/snapbacca]
De ce sa-a ajuns la conflictul asta puternic de idei? Sunt aici oameni care sustin ca cine iubeste accepta ...si oameni care gandesc ca cei care iubesc trebuie sa faca ceva pentru iubire, nu sa astepte numai de la celalt. De fapt in fiecare dintre noi exista ambele tendinte, chiar daca in cantitati diferite.
Lasam igiena la o parte, asta tine de bun simt si de educatie, nu cred ca intra in "a baga partenerului/ei pe gat" anumite "scapari" din astea de dragul iubirii.
Lasam si parintii la o parte ca o dam in alt fel de iubire care niciodata nu va fi conditionata. Aia e genul de iubire care apare atunci cand te nasti e reciproca si e singura care dureaza pana atunci cand unul din doi moare, fara a fi nevoie sa o "alimentezi".
In timpul relatiei e normal sa vrei sa ai sentimenul ca cel de langa tine te iubeste si adora fiecare particica din tine. Pe de alta parte e normal si sa stii ca celalalt face eforturi pentru tine, incearca sa-ti fie pe plac (cu lucruri minore): de exemplu poarta ceva ce stie ca iti place, se machiaza asa cum stie ca ii place lui; el isi face freza asa cum stie ca ei ii place... sunt lucruri minore pe care le faci tocmai pentru a demonstra ca iti pasa de persoana pe care o iubesti si ca tii cont de ceea ce admira la tine; in felul asta ii alimentezi dragostea. Dar lucrurile astea apar deopotriva la el si la ea. Ambii vor sa stie ca sunt acceptati asa cum sunt ei. Amandoi vor dovezi de iubire.
Trasaturile esentiale de caracter, liniile definitorii ale personalitatii, nu pot fi schimbate nici chiar de persoana in cauza, prin autocontrol. Te nasti cu unele, esti educat in directia altora... pur si simplu nu ai cum sa le schimbi sau sa le vrei schimbate in alte persoane. Pe astea trebuie sa le accepti sau nu; si astea fac ca doi oameni sa fie potriviti unul pentru celalalt; sa se accepte sau nu. Important este sa le observati la inceput si sa iti dai seama repede daca sunt chestii pe care le poti accepta - nu poti schimba pe cineva in iubire; cine incearca ...isi face rau siesi si persoanei pe care pretinde ca o iubeste.
Eu intr-o relatie, imi place sa cred ca ma iubeste asa cum sunt, e normal sa vreau sa cred ca din moment ce ma iubeste inseamna ca sunt tot ce si-a dorit. Dar sunt constienta ca in fiecare zi ii pot alimenta dragostea. Nu se numeste compromis, se numeste a iubi la randul tau.
Editat Sâm 12 mar 2005 14:18
allydi a scris:8) in final, totusi cine te iubeste cu adevarat te iubeste asa cum esti, tocmai pentru ca asa esti ![snapbacca]30855[/snapbacca]
Si daca te-ai schimba poate nu ai mai fi cel care esti..iar daca fiecare lucru bun are parti proaste poate ca schimband acele chestii dispar partile bune..
Este bine ca cel de langa noi sa stie ce ne deranjeaza ..schimbarea tine efectiv de persoana care trebuie sa faca acest lucru.. De obicei nu se produce o schimbare ci poate doar autocontrolare.. inhibare a ceea ce "nu are voie" sa iasa la suprafata.