lupini a scris:
Pai si putina dezorganizare e buna, ca nimic nu e perfect :) Unii spun ca se simt bine si au o dezorganizare organizata, adica probabil ca e vorba de un sens stiut de ei.. Ce ma calca pe mine pe nervi, pe ei ii linisteste, probabil. Lumea este variata si surprinzatoare. Ce imi place mie uneori, am o colega care este atat de umana si de naturala, te simti atat de bine cu ea, incat eu nu cred ca ar putea sa imi greseasca vreodata sau sa faca vreun rau in viata. Cand exista astfel de oameni, care nu au nimic fantastic si cu toate astea sunt atat de reali ca existenta, te intrebi de unde dramele pe care le traim noi. Pana la urma exista o organizare pe care noi nu o percepem, este vorba de constitutia fiecaruia, de cat de pregatit e pentru viata, de siguranta pe care a gasit-o in familie, de multi factori. Ceea ce ne imaginam noi ca fiind imposibil, pentru altcineva este un mod de a fi obisnuit ;) Si cata intelegere poate sa existe la astfel de oameni, te simti aproape un robot prin comparatie :flowers: , un robot stricat :)