Responsabilitatea de a avea un copil

vesperala a scris:

oare de ce at

eu consider că at

vesperala a scris:

eu consider că at

Multe viitoare mamici ca sa amane momentul zic ca ba nu e momentul datorita banilor, ba nu s-au realizat social, ba nu si-au terminat studiile....

Eu cred ca e mai degraba frica de necunoscut si poate si lipsa implicarii partenerului in viata de familie.

Ce m-ati gasit cu topicul asta Ametist, m-a emotionat foarte tare mesajul tau, sunt sigura ca esti o mamica extraordinara. Iar de Mirelutz...nu mai zic...il stiu pe bebe de cand era doar burtica Iar Floricica noastra are o mandrete de baiat cum rar se vede. Cam atati bebei am cunoscut eu pe aici pe forum.

Eu vreau sa devin mamica. Mereu mi-au placut copiii, insa mereu mi-a fost frica sa imi asum o responsablitate atat de mare. Au fost vesnicele indoieli venite din situatia materiala, cariera etc. Insa, de cateva luni ma simt intr-un fel foarte special. Pur si simplu am o dorinta imensa de a avea un copil, ma simt atat de pregatita cum parca n-am fost pentru nimic altceva in viata mea. Mi-l doresc cu toata fiinta si, desi situatia financiara e la fel de incerta, casa tot nu am, parca nimic nu mai conteaza, pentru ca stiu ca fiinta aceea mica imi va da sufiecienta forta sa daram toti muntii daca trebuie. Uneori, stau seara in pat si visez cu ochii deschisi cum ar arata, cum ar suna primul "mama", cum si-ar intinde bratele spre mine, cum l-as duce la gradinita si apoi la scoala, cum am face impreuna lectii si i-as deschide toata lumea numai pentru el.

Marea mea frica pana acum era aceea de a naste, date fiind problemele mele de panica. Mi se parea groaznic sa te trezesti ca o capsula si sa nu te poti razgandi. Insa pur si simplu nu imi mai pasa. Orice mi s-ar intampla, cred ca fiinta aceea mica merita orice sacrificiu.

Responsabilitatile sunt foarte mari, normal. Dar chiar sunt sigura ca cine stie sa traiasca frumos, poate transmite lucrul acesta mai departe. Mie parintii nu mi-au oferit bani cu nemiluiata, vacante la Paris si haine de firma. Insa ii admir enorm pentru sacrificiile pe care le-au facut de-a lungul timpului. Si acum, desi "bebelusul" are 30 de ani imi dau seama ca in sufletul lor imi poarta aceeasi grija ca atunci cand abia invatam sa merg. Si stiu ca n-au regretat o secunda noptile nedormite din cauza oracaiturilor mele, toate momentele alea in care poate li s-a sfasiat inima din cauza suferintelor mele, oricat de mici ar fi fost. Cred ca au facut si fac totul cu o dragoste nemasurata care nu exista decat intre parinti si copii.

PS: Ba mai stiu 2 bebei scumpi, dar nu e mamica prezenta

Dar de la Dumnezeu e copilul (... caci toata lumea se poate impreuna, dar nu oricine are copii). Nu voi defini ce conotatii are a darui viata... puteti medita. Dar sa aveti in calcul permanent ca, odata nascut, nu e pentru tine, (altfel e gandirea prea egoista), ci pentru lumea in care a venit. E un reper.

consider ca a nu-ti asuma responsabilitatea cresterii unui copil invocand motive financiare sau mai stiu eu de care, nu e decat dovada unei comoditati, teama de esec ... nu stiu. la urma urmei, nu ai de unde stii cum va fi pana nu incerci. si consider ca e bine de amintit ca odata cu educarea unui copil, ne mai educam si noi ca oameni.

vesperala a scris:

Mireluţa a scris:

Eu cred ca e mai degraba frica de necunoscut si poate si lipsa implicarii partenerului in viata de familie.

flori de camp a scris:

nu e decat dovada unei comoditati, teama de esec ...

kriemhild a scris:

vespe, nu ma simt ca aratand cu degetul

nici nu erai... fuseseră deja două postări acre şi acuzatoare... atunci c