Intr-adevar , e si frumos , dar si greu sa cresti un copil. Am doi copii, nascuti la diferenta de 1 an si 8 luni si stiu ce inseamna si nopti nedormite si chinuri fizice si sufltesti. Si mai exista si presiunea celor din afara, in special babe. Ma intalneam cu una care imi tot zicea una alta: "unul de mana, unul in carut si unul in burta", cica... Mie mi se parea ca o zice ca sa intepe putin, vazand totusi cat imi e de greu si imping la carut cu o mana si pe celalat il tineam cu cealalta mana. Sau altele ma intrebau:"mai faci unul?" "sau cand vine fata" (am 2 baieti de 4 ani jumate si 3 ani, facuti ieri
).
Lumea e pornita impotriva copiilor. De secole s-a intiparit in subcosntientul colectiv al femeii numai suferinta legata de viata de familie si de dependenta fata de sot. In conditiile actuale, o femeie are alte posibilitati, dar cele in varsta nu stiu asta, exista pemparsi, masina de spalat, etc plus alte posibilitati de manifestare in planul social. Mi se pare ca e mai usor de crescut un copil din punct de vedere fizic, ca exista aceste dotari moderne, pe care predecesoarele noastre nu le-au avut, dar mai greu din punct de vedere psihic, emotional, sufletesc. Starea actuala a planetei influenteaza copii care sunt f sensibili, nu mai traim in "epoca de aur" , acum totul e o lupta, bani, casa , viitor. O verticalitatea morala a copilului il va face sa scape de multe probleme.



SUBSCRIU IN TOTALITATE
:)
si de la mine