Dialog intre generatii

Broscuta_Fermecata a scris:

Cred ca generatia mea (am 29 de ani) se confrunta cu probleme diferite si as enumera cateva:

-dezorientarea

-stresul permanent legat de mijloacele de trai zilnic

-lipsa unei perspective bine definite

-munca excesiva pentru o ajunge la un nivel decent de trai si de aici lipsa acuta de timp pentru propria persoana si familie

-greutatile in intemeierea unei familii (multe familii tinere au copii abia dupa 30 de ani)

- prapastia mare dintre ceea ce am invatat la scoala si in familie si cerintele societatii actuale

Acetea sunt problemele cu care se confrunta si copii mei, insa eu aproape i-am izgonit de acasa cand au implinit 18 ani, pentru ca sa se descurce singuri in viata( nu crede ca nu i-am supravegheat sau ajutat) si sa nu mai depinda exclusiv de famile( pentru ca fara sa vrem, noi romanii, suntem balcanici in comportamentul fata de copii).

Singurul ajutor care pot sa il mai dau este sa-mi cresc nepotii pana la scoala( si daca vor si 4 clase, daca voi mai trai pana atunci)

Iar pentru generatia mea( de sacrificiu, nascuta imediat dupa razboi), ce sa mai zic, afara de faptul ca ne stingem cu speranta cu care am trait toata viata, ca schimbarile sociale si politice vor aduce o raza de lumina in existenta noastra, cat despre indoctrinarea trecuta si neadaptarea la prezent.............nu am comentarii.

E minunat sa iti lasi copiii sa se descurce singuri, desi imi pot da seama cat de greu ii este unui parinte sa isi lase copilul sa isi zdrobeasca capul de toate zidurile pana ce invata de la viata ceea ce trebuie.

Si, cu ocazia asta, mi-a mai venit ceva in minte, care nu stiu daca tine neaparat doar de generatia mea, ci e o chestiune generala. Ma refer la proiectia. Multi parinti isi proiecteaza propriile vise asupra copiilor, sub celebrul "vreau pentru copilul meu tot ceea ce nu am avut eu". E atat de daunatoare treaba asta, dar nu stiu cati o constientizeaza. De ce trebuie sa iti fortezi copilul sa ajunga profesor, doctor sau mai stiu eu ce, doar pentru ca tu ai visat la asta si nu ai reusit sau ai reusit si ti se pare tie o treaba foarte tare, cand poate copilul ala nu isi doreste decat sa fie scriitor, chelner sau orice altceva care pe el il face fericit dar parintelui i se pare ca nu e "meserie de viitor"? Si nu e numai atat, proiectia cred ca se duce pana la cele mai adanci chestiuni umane, incat la maturitate (daca ajungi vreodata sa te maturizezi cu adevarat) ajungi un om dezechilibrat emotional, nefericit si mereu in cautarea a ceva ce nici tu nu mai stii ce e.

Nu, niciodata nu am ales meseria copiilor, i-am lasat sa-si gaseasca singuri vocatia in viata si sa faca cu adevarat ce le place si asa eram sigur ca vor reusi, asa ca s-au calit singuri, au scapat de dusurile familiei!

Au fost invatati sa nu fie primii cu orice pret, pentru a fi plenari in viata, dar sa vina cu primul pluton( ca la ciclism).

Am avut si cazul cand s-au izbit cu capul de pragul de sus, mai tarziu si-au luat... :flowers: casca!

Dar cel mai important a fost ca intotdeauna au stiut ca exista undeva niste parinti care ii iubesc si la care pot apela, cand au terminat toate posibilitatile! ESENTIAL!

cica varsta mea psihologica e de 39 de ani Cu 20 de ani mai mult :)

Ytsi Bitsi a scris:

cica varsta mea psihologica e de 39 de ani Cu 20 de ani mai mult

Daca ai raspuns corect si sincer la intrebari, asa este!

Iar fetele se maturizeaza mai repede decat baietii! :)

Am raspuns foarte sincer, de aia sunt asa socata

In legatura cu "cearta" dintre generatii...eu nu am parte de ea din fericire, in schimb multe dintre prietenele mele se cearta cu parintii, nici nu isi cunosc bine bunicii...eu zic ca e pacat, fiindca orice om mai in varsta te poate invata o multime de lucruri noi...

E buna initiativa ta Big , pacat ca nu prea este lume pe aici :)

Varsta mea psihologia e de 35 de ani :)

Probleme cu generatiile dinaintea mea nu am, ba dimpotriva, decat ca nu ma inteleg prea bine cu parintii. Cu ei e cu totul alta poveste.

Nu ai ajuns inca moderator pe softpedia?

Sunt

Amarena a scris:

Varsta mea psihologia e de 35 de ani

Probleme cu generatiile dinaintea mea nu am, ba dimpotriva, dcat ca nu ma inteleg prea bine cu parintii. Cu ei e cu totul alta poveste.

Tre sa ma iei cu saru'mana domnita :) Sunt mai in varsta decat tine

Ia zi...vrei ceva sfaturi?