Mai, fratilor!
In ziua I-a, Dumnezeu (aveti grija cum scrieti, cu majuscula si nu mai prescurtati) a zis sa fie lumina si a fost lumina. Clar?
In ziua a saptea sa-a odihnit de toate cele pe care le facuse. Nu obosise, El nu poate obosi, ci a incetat sa creeze specii noi, caci prin creerea omului, creatia atinsese apogeul si, totodata, a dorit sa fixeze o zi de odihna pentru oameni, adica a saptea zi, care uremeaza dupa a sasea.
Ziua a saptea nu a o fost numita pana la Moise ca fiind sabatul, adica sambata, cum afirma sustinatori ei de azi (avem si aici, pe forum, nu?) si nu facea parte din traditia iudeilor. Va amintiti ca Moise a a dat dispozitii clare asupra tinerii sambetei si nu toti au ascultat si este mentionat cazul celui care a fost ucis din cauza profanarii sambetei. Deci, nu era in traditia iudeilortinerea sambetei
Ziua a saptea, spun SfintiiParinti, este ziua in care ne aflam astazi si ea va fi urmata de ziua a VIII-a, la Sfarsitul lumii, adica inceperea unui alt ciclu de sapte (cifra sapte era considerata un numar sfant), adica dublarea zilei I, in care a aparut lumina. Deci, o alta lumina, cea a vietii vesnice.
Hrsistos a spus : Eu sunt lumina lumii! ;i este firesc sa fie cinstit in ziua I-a a saptamanii, in care a creat lumina!
Nu va mai legati de Constantin cel Mare! Nimeni nu avea puterea sa impuna asa ceva, ca schimbarea zilei de odihna, intr-n imperiu, fiti realisti, ce Dumnezeu!
In fosta URSS, manifestarile religioase au fost interzise, cele mai multe biserici inchise si prefacute in fel de fel de orice altceva iar in Albania Biserica a fost scoasa in afara legii. Si, la caderea comunismului, dupa atatea decenii, totul a revenit in matca fireasca, cu toata opresia comunisto-securista ce era.
Constantin cel Mare nu avea Securitate, NcaVD sau mai stiu eu ce alte structuri de urmarire; nu avea aparate de ascultare sai=u de urmarire, nu avea telefonie, sateliti sau mai stiu eu ce. Atunci, cum putea impune? El a recunoscut doar o stare de fapt, a acceptat ceea ce lumea din Imperiu deja respecata: tinerii duminicii drept zi de cinstire adusa lui Dumnezeu. Ce afacut el? A scos pe crestini din catacombe.
A convocat sinodul I Ecumenic (Niceea, 325, cu participarea a 318 Parinti si acestia au cercetat Scriptura si Traditia, spre a vedea ce sa-a scris si ce au facut si cum au crezut cei dinaintea lor. Au gasit in Scriptura ca Apostolii mergeau de sabat in sinagogi spre a propovedui pe Hristos, dar nicaieri nu au gasit scris ca ei, Apostolii, se rugau in ziua de sabat, ci este scris ca se adunau a II-a zi, de Ziua Domnului si faceau frangerea painii (asa se numea inainte Liturghia). Alte marturii din se. I-II atesta ca primi crestini tineau ca zi de odihna Ziua I a saptamanii, ziua in care Dumnezeu a facut lumina si ziua in care, ca un soare a tasnit din mormant. Cinsteau ziua in care Iisus sa-a aratat femeilor mironosite si Mariei Magdalena, in care a intrat la Apostoli prin usile incuiate (doua duminici la rand), ziua in care a calatorit cu Luca si Cleopa spre Emaus, ziua in care Sfantul Ioan Evanghelistul a primit descoperirea Apocalipsei...
Intreba cineva daca Dumnezeu ne iubeste, vis-a-vis de tinerea corecta a zilei de odihna. Da, ne iubeste, doar suntem ai Lui, dar noi trebuie sa-la iubim si sa il ascultam. Si stim ca a zis Apostolilor ca va ramane cu noi si le-a promis Mangaietorul, Duhul Sfant care de la Tatal purcede si care ii va invata pe ei toate. ACEL DUH SFANT PROMIS A VENIT LA CINCIZECIME si de atunci lucreaza asupra oamenilor,prin Biserica intemeiata de Hristos. Acelasi Duh Sfant a fost invocat de Sfintii parinti la Sinoadele Ecumenice, acelasi Sfant Duh este invocat de fiecare preot la Sfantul Altar.
Vorbiti despre inspiratia Sfintei Scripturi. Dumnezeu nu a dictat, ci a dat doar notiunea, directia de urmat si fiecare autor a scris potrivit pregatirii, culturii si felului sau de a gandi.
Nepotriviri? Banale si au rolul de a arata ca acei oameni au fost sinceri si ca scrierile lor nu sunt facaturi ulterioare. 
!