mica_curioasa a scris:tocmai, ca dumnezeu nu ne-a impus limite. dovada ca putem alege binele sau raul. putea sa ne faca cu un handicap: acela de a nu fi capabili de a intelege raul si a-l face.de ce vi se pare voua ca a avea posibilitatea si chiar a alege intre astea doua, e imperfeciune???
Draga mea, prima limita a fost "nu mancati din pomul x ca veti muri". Oare era o porunca cu subinteles?
Sa cred ca "ii provoca", vrand sa-i invete si sa simta pe propria piele ce inseamna sa faci alegerea corecta sau nu?
Iar unii chiar nu fac diferenta dintre bine si rau si pt. aia umbla liberi pe strada.
Altii nu-s capabili sa-si iubeasca dumnezeul pt. ca s-au nascut handicapati (si nu vad asta ca pe "o favoare"); altii gandesc "prea mult" cand ar trebui sa inghita tot ce li se spune; altii isi calca natura in picioare ca sa devina "robii lu` dumnezeu" pt. ca nu-s capabili sa gaseasca "an easy way" sa inainteze pe scara spirituala si exemplele ar putea continua.
Numa` limitati, dom'le.
Iar aici: Lupini, cu asa exemplu, nu prea ai credibilitate-n fata mea. Vorbim de perfectiune, ceea ce inseamna, printre altele, "fara defect". Ceva perfect nu da gres niciodata.
era vorba despre ce sens se da perfectiunii; ca-mi doresc sau nu "aceasta perfectiune" nu intra la momentul acela in subiect.
Dar poate sa intre acum: nici eu nu-mi doresc. Dar am fost lasati oare sa alegem ce ne dorim?
Sensul pe care-l dai perfectiunii... well... e doar o parere si o incercare de a vedea partea buna a lucrurilor.
