Mirada-Dicovici a scris:Moartea. Nu pot sa traiesc cand stiu ca ce-am iubit mai mult pe lumea aceasta nu e nimic mai mult decat praful din cimitir, nu pot sa zambesc cand stiu ca toate pier in uitare si ca la fel si eu voi fi dat uitarii, nu pot sa zambesc cand stiu ca nu o sa mai ramana nimic din mine si din pamantul pe care l-am iubit, nu pot sa zambesc cand stiu ce trist e intunericul care ma asteapta. Traiti voi cu aceasta drama. Eu nu pot sa traiesc in felul acesta.
Si alegi sinuciderea, spre exemplu,pentru ca oricum stii ca vei muri? Alegi sa traiesti 20 de ani in loc de 50? De ce? Asta e felul in care iubesti viata? Ma intreb cum ai putea exista tu in nemurire. Stie Dumnezeu mai bine de ce le face pe toate. Repet, noi oamenii nu am rezista unei vieti nemuritoare. Gandeste-te!
Mirada-Dicovici a scris:Nu ma rog nimanui nici cand mi-e rau - nici cand mi-e bine. Nu ma rog niciodata nimanui.
Si daca nu te rogi niciodata nimanui,cum se face ca totusi, te contrazici? Eu am senzatia ca te rogi sa traiesti vesnic.
red2shoes a scris:nu-mi doresc nemurirea ,nici nu as avea ce face cu ea...traiesc ca si tantarul ...incercand sa ma bucur de tot ce e frumos si bun ,iar partea urata o las pentru ...dupa
Foarte frumos.