Cavalerul_Jedi a scris::P as putea spune ca sunt crestin. Modul in care vad eu invatatura lui Cristos e foarte apropiat de modul in care o vedea Tolstoi. S-ar putea spune oarecum ca-s TolstoianModul in care iau doar ce-mi place este prin considerarea invataturii lui Cristos ca pe un mod de a privi nu ca pe o pereche de ochelari. O directie mai degraba.
Consider ca fiecare om are responsabilitatea de a-si asculta in primul rand constiinta. Poate sa foloseasca descoperirile celor de dinaintea lui, sa incerce sa priveasca asa cum au privit ei DAR are responsabilitatea de a trece totul prin filtrul propriei gandiri. Nimeni nu are dreptul de a-ti spune ce si cum sa faci. Iti poate da sfaturi, iti poate impartasii din experienta persoanala DAR nu are dreptul de a-ti impune ceva.
Catolicii, ortodocsii sau protestantii sunt niste etichete. Nu ma indoiesc ca au fost nenumarate aberatii debitate de unul sau altul dintre reprezentantii unuia dintre culte, atii poate au facut crime mai mici sau mai mari DAR asta pentru mine nu reprezinta un esec al invataturii lui Cristos ci un esec al capabilitatii omului respectiv de a o respecta.
Anarhismul crestin al lui Tolstoi are mai multe similitudini cu hinduismul decat cu crestinismul insusi. Asta spune ceva despre modul in care un om cu o gandire viguroasa depaseste granitele credintei desi alege sa nu se rupa de ea in mod irevocabil.
Vezi crestinismul (ma rog, invataturile lui Cristos) ca pe o directie. Si crezi ca fiecare om trebuie sa-si asculte constiinta. Foarte frumos, asa si este. Doar ca pentru asta nu ai nevoie de religie. Constiinta e definita prin sursele de informatie la care avem acces, si mai apoi de modul in care filtram si integram informatiile respective intr-un sistem propriu de valori. Faptul ca doctrinele religioase ofera sisteme de valori gata servite nu schimba deloc datele problemei. Ele nu substituie mecanismele constiintei, ci reprezinta doar o sursa de informatie in plus. Fara o valoare dovedita a fi certa. Pentru ca daca sistemul de valori asociat unei religii, indiferent care ar fi ea, ar fi mai util si mai realist decat cel construit prin filtrarea altor experiente de viata, credinciosii ar avea un monopol (sau cel putin un avantaj seminificativ) din punct de vedere moral fata de ceilalti muritori. Ceea ce stim ca nu este adevarat.
E un evident cerc vicios aici. Daca te consideri credincios dar, pe de o parte, te indepartezi de toate aspectele ridicole si invechite ale religiei, iar pe de alta interpretezi ceea ce ramane intr-un mod foarte liberal, mai e doar un pas sa realizezi faptul ca nu faci decat sa etichetezi un fel propriu de a gandi si a fi ca apartinand credintei. Fara sa ai nevoie de asta. Oamenii buni nu au nevoie de credinta pentru a fi buni. Au nevoie uneori de ea pentru a-i ajuta sa se impace cu propria lor existenta. Asa cum alti oameni au nevoie de a merge pe munte, sau a citi, sau a medita, pentru acelasi scop. Implicit, credinta e doar o varianta personala de traire. Nu ai cum si de ce sa convingi pe altcineva in privinta valorii ei obiective, nu ai cum sa militezi pentru ea, nu ai cum sa incerci sa argumentezi logic in favoarea existentei universale a uneia sau alteia din elementele dogmei/riturilor ei.


as putea spune ca sunt crestin. Modul in care vad eu invatatura lui Cristos e foarte apropiat de modul in care o vedea Tolstoi. S-ar putea spune oarecum ca-s Tolstoian 