Mai intai,as vrea sa spun ca intrebarile tale,mi le-am pus si eu.De ce exista raul,de ce raul pare sa fie victorios,si binele pare atat de slab...
De ce -daca exista un Dumnezeu,bun- Dumnezeul asta,nu intervine...si sa sti ca am ajuns la aceeasi concluzie: prefer sa nu cred intr-un Dumnezeu atotputernic,dar indiferent...ar fi ceva prea monstruos...
Nu pot sa cred intr-un Dumnezeu mai putin bun sau drept sau chiar intelept,decat mine.
Dar ceea ce vreau sa spun,e ca in spatele intrebarilor astea este o alta intrebare,si la ea trebuie de fapt sa raspunzi.Si intrebarea este:De ce exista raul?
E o intrebare dificila,tocmai pentru ca raul pare absurd,fara sens...a-i gasi un sens,ar fi aproape ca si cum ai spune ca e bun si el la ceva...
Au vorbit deja altii,despre rau,ca un contrast al binelui,necesar pentru a-l cunoaste.
DAr nu au facut-o prea convingator...
Am sa-ti cer un exercitiu de imaginatie: -sa spunem ca esti Fiinta...de fapt,nu exista vreo limita a ta...de fapt,chiar daca esti constient,nu esti constient de ceva anume...pentru ca nu exista nimic altceva in afara de tine...si chiar daca esti constient,nu e nimic de experimentat...afara de tine insuti...doar ca nici macar pe tine nu te poti experimenta...
Si in nici un caz,nu te-ai putea cunoaste...nu rational...ai fi liber,cu adevarat liber...dar nu ai avea vreun motiv sa te bucuri de libertatea ta...pentru ca nu ai avea nici o idee despre limitare...nu ai avea nici un termen de comparatie,si nici un sens...nu ai putea sa te observi...nu ca pe altcineva,nu ai avea vreo experienta obiectiva,ci doar experienta subiectiva...
Si acum,doar gandeste-te,cam cat ti-ar lua,ca sa decizi sa experimentezi o iluzie...o iluzie care insa,iti va revela adevarul...
Ar trebui sa inventezi raul...limitarile -prin care sa-ti poti experimenta nelimitartea,slabiciunile,prin care sa-ti experimentezi puterea...toate contrariile...si ,mai ales,ar trebui sa poti crede in ele...sa gasesti o modalitate,ca sa uiti cine esti...si sa-ti reamintesti...incet,dureros...
Dar,mai ales,pentru a creea nu doar roluri in tine insuti,ci pentru a creste individualitati,pentru a iti putea experimenta permanent natura reala,si asta intr-o continua dezvoltare,ar trebui sa te ,,scindezi'',sa devii multi...chiar daca ,de fapt ramai pentru totdeauna unul...
Asta suntem noi.Dumnezeu,experimentandu-se pe sine,crescand,si dezvoltandu-se...cu scopul unic de a ne regasi adevarata natura,si de a deveni,ceea ce de fapt suntem dintotdeauna (!)
Dumnezeu,a vrut,vrea si va vrea pentru vesnicie(cred) sa-si exprime nu doar unitatea,ci si unicitatea.
De-asta existam,ca fiinte aparent separate de creeator...e nevoie sa fim unici,si unicitatea noastra se dezvolta cel mai bine aici,intr-o lume unde diferentele sunt omniprezente...
Si nu e vorba de o unicitate doar in aparente,fiecare este ca un parfum...totul capata o expresie particulara prin noi,prin fiecare...energia e unica...dar fiecare nuanteaza,fiecare creeaza...noi suntem Creatorul.
Suntem miresme casatorite-n flori. -Asta mi-a spus-o un copil care nici macar nu sunt sigur ca intelegea sensul acestor cuvinte!
Nu fii indiferent,Mirada,tu esti unul din creeatorii experientei asteaia...ideea este sa-ti asumi divinitatea,nu sa o cauti undeva in exterior,sau prin vreo carte vetusta(cum fac altii).