El`luchador a scris:da...traim intr-o lume a sacrificiului: ne sacrificam pentru familie, copii si de ce nu prieteni....dak pentru unii inseamna a murii...pentru altii un nou inceput
El luchador, nu este intelept sa ne plangem de viata.
Adica, eu nu as spune ca ne sacrificam pentru copii, ci ca traim si pentru ei.
Sacrificiu ar fi sa ne lasam rastigniti si sa murim cu adevarat.
Mersul la serviciu, in detrimentul timpului liber, eu nu l-as numi sacrificiu, ci viata.
Uite, daca nu ma crezi, vorbeste cu cineva care sta dupa gratii.
Si chiar si aceasta 'pozitie' poate fi invidiata de cel ce-si asteapta moartea...
Asadar, viata este frumoasa, unica si irepetabila.
Doar noi suntem prea ocupati cu maruntisuri pentru a o baga de seama.
PS.
Moartea unui prieten, la varsta de numai 15 ani, m-a facut sa-i scriu pe o hartie asezata de parintii lui pe cosciug:
Daca la nastere am primi zilele in forma de monezi,
cu siguranta nu le-am mai risipi asa cum o facem...

Si asta deoarece le-am privi cum se imputineaza in pormoneu,
si le-am da o alta importanta.
Ar fi din ce in ce mai valoroase...