Pippo a scris:Ideea e ca noi suntem morti acum, intr-un anumit sens, de vrem sa recunoastem sau nu.
Biblia spune ca cel care crede in Isus, nu e mort.Un astfel de om, chiar daca va muri, va trai. Cand?Dupa evenimentul invierii, care este va veni tot atat de imperturbabil, cum a venit si nasterea noastra pe lume. Fara sa ni se ceara vreo parere.
Ceilalti, sunt morti, pentru ca ii asteapta ca singur final al vietii nenorocite, moartea.
Pippo a scris:Sufletul este etern.
Ei bine, eu cu asta nu sunt de acord.
Daca suntem eterni, presupun ca si Adam a fost cel putin la fel de etern, fiind mai aproape de perfectiune decat suntem noi astazi dupa mii de ani de degenerare[nu evolutie, cf. teoriei unora! ;) ]. Daca Adam era etern, de ce a spus Dumnezeu:"haidem sa-l orpim, ca nu cumva sa-si intinda mana, sa manance din pomul vietii si sa traiasca in veci"? Si inca, de ce spune Ez. ca "sufletul care pacatuieste, acela va muri"? Si inca:de ce promisiunea vietii vesnice vine abia atunci cand:"celui ce va birui, ii voi da sa manance din pomul vietii care este in raiul lui Dumnezeu"?
Daca omul are o componenta proprie lui care este vesnica, la ce bun toate cele citate mai sus?
Eu nu pot fi de acord cu o astfel de interpretare. Din cate stiu, evreii au fost singurul popor din lume care nu credeau in nemurirea sufletului, si prin urmare nu aveau un cult al mortilor. De ce oare?De ce atat vecinii lor atat de influenti, egiptenii, asiro-babilonienii, persanii, grecii sau romanii, toti aveau acea credinta in nemurirea sufletului cu toate urmarile ei[cultul mortilor, etc.], numai evreii nu aveau? Sa fie pentru ca ei aveau ca Dumnezeu pe "Singurul Dumnezeu Adevarat" despre care vorbea Isus Fiul Sau?
Viata fara prezenta lui Dumnezeu nu se poate. Lipsa lui Dumnezeu este moartea.Nu putem sa le amestecam sa iasa o struto-camila pe jumatate vie si pe jumatate moarta.