Cand aveam 7 anisori,aveam convingeri spirituale ferme,eram bisericos,zilnic ma rugam si doream sa urmez calea sfanta.La 8 ani,mi-a murit tatal,suferind de o boala de inima rara,aceasta pierdere facandu-ma mai evlavios,intarindu-mi credinta!Desi eram 4 frati,eu 8 ani,fratele mai mare 9,si 2 mai mici de 5-6 ani,mama nu ne-a abandonat,desi era femeie singura si vaduva,intrun cartier rau famat,din brasov.La vremea respectiva eram sigur ca totul se datoreaza lui Dumnzeu....
La varsta de 12 ani s-a desfintat firma unde lucra mama in brasov,si am fost nevoiti sa parasim orasul,mutandu-ne in Ploiesti,unde compania la care lucra mama i-a oferit un loc de munca.Aici am avut un anturaj,foarte negativ,m-am indepartat de scoala,de biserica,m-am inchis tuturor sentimentelor de bine,dar si de rau,faceam doar ce faceau prietenii mei,mergeam total pe o cale gresita,facand necazuri acasa si la scoala.
La varsta de 14 ani,am decis sa ma mut la tara,in Bacau,unde am avut o matusa cu un suflet nemarginit de bun,si mi s-a trezit iar interesul pentru invatura,si biserica.Matusa,suferea de distrofie musculara,o boala care mananca muschii,dar mi-a marturisit de foarte multe ori,ca isi duce crucea,si nu-i pare rau.Aceste marturisiri au facut din elevul dezastru care eram in clasa 8,avusesem o medie generala de 6.50,sa termin clasa 9 cu 9.98.In clasa a x,semestru 2 mi-a murit si matusa,si incepusem sa am unele indoieli cu privire la ce are de gand,Dumnzeu,sa faca cu viata mea.
Dupa terminarea clasei a x,am luat hotararea sa ma intorc la mama,unde sami continui scoala,si sa o fac sa fie mandra,ca va avea un fiu preot,eu fiind catolic,la catolici fiind sacrificiul mai mare,nepermisa casatoria.Stupoare si trist este faptul ca inainte de a incepe clasa a XI,mama a murit,talharita intrun tren,si aruncata din mers.
Aveam 17 ani,un frate de 19 somer,si cei 2 mai mici(care nu puteau intelege si accepta,amandoi depindeau foarte mult de mama,fiind si mamosi),si viata ne-a "oferit" un pas inainte,10 inapoi.
In fine nu conteaza povestea vietii mele,conteaza faptul ca in minte,pret de 3 ani mi-au perindat niste cuvinte sfinte din cartile bisericesti,pe care vi le si scriu,ca un citat:
"Dumnzeu este Bun,EL rasplateste Binele si pedepseste Raul"
Intrebarea mea foarte multa vreme a fost,si este:
-Faptul ca am vrut de mic,de la varsta de 7 ani,o familie,fericita,este Raul in sine?